Fondare 994 Risultati per: Genealogia Lui David
A fost o foamete în zilele lui Davíd timp de trei ani, an după an. Davíd a căutat faţa Domnului, iar Domnul i-a zis: „Este pentru Saul şi pentru casa lui sângeroasă: pentru că i-a ucis pe cei din Gabaón”. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 1)
Davíd le-a zis celor din Gabaón: „Ce pot face eu pentru voi şi cum voi putea ispăşi ca voi să binecuvântaţi moştenirea Domnului?”. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 3)
Regele l-a cruţat pe Mefibóşet, fiul lui Ionatán, fiul lui Saul, datorită jurământului Domnului dintre ei, dintre Davíd şi Ionatán, fiul lui Saul. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 7)
I-au adus la cunoştinţă lui Davíd ceea ce a făcut Riţpá, fiica lui Aiá, concubina lui Saul. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 11)
Davíd a mers şi a luat oasele lui Saul şi oasele lui Ionatán, fiul său, de la stăpânii din Iábeş-Galaád care le luaseră din piaţa Bet-Şeán, unde filisténii îi spânzuraseră când l-au ucis pe Saul la Ghelbóe. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 12)
Filistenii au pornit iarăşi război împotriva lui Israél. Davíd şi slujitorii săi care erau cu el au coborât şi au luptat împotriva filisténilor. Davíd era obosit. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 15)
Işbí-Benób, care era dintre fiii lui Rafá – greutatea suliţei lui era de trei sute de măsuri de bronz şi era încins cu o sabie nouă – şi-a zis să-l lovească pe Davíd. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 16)
Abişái, fiul Ţerúiei, i-a venit în ajutor lui Davíd, l-a lovit pe filistean şi l-a omorât. Atunci oamenii lui Davíd i-au jurat, zicând: „Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi candela lui Israél!”. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 17)
El l-a dispreţuit pe Israél, iar Ionatán, fiul lui Şiméa, fratele lui Davíd, l-a omorât. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 21)
Aceştia patru i s-au născut lui Rafá la Gat. Au murit de mâna lui Davíd şi de mâna slujitorilor lui. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 22)
Davíd a pronunţat către Domnul cuvintele acestei cântări în ziua când l-a eliberat Domnul din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. (Cartea a doua a lui Samuél 22, 1)
El dă mari izbânzi regelui său, îşi arată bunăvoinţa faţă de unsul său, faţă de Davíd şi urmaşii lui pe veci!”. (Cartea a doua a lui Samuél 22, 51)
