Mosaico decorativo

Fondare 5363 Risultati per: Cel

  • A fost măcel între tineri şi bătrâni, masacru între femei şi copii şi omor între fecioare şi prunci. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 13)

  • În acele trei zile au fost nimiciţi optzeci de mii [de oameni] – patruzeci de mii sub loviturile mâinilor lor – şi nu mai puţini decât cei înjunghiaţi au fost vânduţi [ca sclavi]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 14)

  • Nefiind mulţumit de acestea, a îndrăznit să intre în locul cel mai sfânt de pe întregul pământ, avându-l drept călăuză pe Meneláu, cel care a fost trădător al legilor şi al patriei. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 15)

  • Cu mâinile sale necurate a luat obiectele sacre şi cele puse de alţi regi pentru creşterea, gloria şi cinstea locului: le-a apucat cu mâinile sale întinate. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 16)

  • Dacă [poporul] nu s-ar fi făcut vinovat de multe păcate, atunci, asemenea lui Heliodór, cel trimis de regele Seleúcus ca să cerceteze vistieria, [Antióh], imediat ce a intrat, ar fi fost biciuit şi şi-ar fi pierdut îndrăzneala. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 18)

  • De aceea, însuşi locul [sfânt], după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaş mai târziu la binefaceri şi, fiind părăsit în mânia Celui Atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când Stăpânul cel mare s-a împăcat [cu poporul]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 20)

  • I-a lăsat locţiitori la Ierusalím pe Fílip, frigián după neam şi, după fire, mai barbar decât cel care-l stabilise; (Cartea a doua a Macabéilor 5, 22)

  • Acesta a ajuns la Ierusalím şi, prefăcându-se [că are gânduri] de pace, a aşteptat până în sfânta zi de sabát. Atunci, prinzându-i pe iudei în odihnă, le-a poruncit celor care erau cu el să-şi ia armele (Cartea a doua a Macabéilor 5, 25)

  • şi pe toţi cei care ieşiseră să vadă să-i măcelărească. Apoi, năvălind în cetate cu arme, a doborât o mare mulţime. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 26)

  • să profaneze templul din Ierusalím şi să-l închine lui Zéus din Olímp, iar pe cel din Garizím, după cum ceruseră locuitorii din zonă, lui Zéus cel Ospitalier. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 2)

  • Nu se puteau celebra nici zilele de sâmbătă şi nici sărbătorile părinteşti şi nici să mărturiseşti că eşti iudeu. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 6)

  • Prin instigarea venită de la [locuitorii] din Ptolemáis, s-a dat un decret ca în cetăţile greceşti învecinate să se ia aceleaşi măsuri faţă de iudei, ca să ia parte şi ei la ospăţul ritual. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 8)


"No juízo final daremos contas a Deus até de uma palavra inútil que tenhamos dito." São Padre Pio de Pietrelcina