Mosaico decorativo

Fondare 26382 Risultati per: Şi

  • Antióh s-a mândrit în gândul său, însă nu-şi dădea seama că, din cauza păcatelor locuitorilor cetăţii, Stăpânul s-a mâniat pentru puţin şi de aceea a trecut cu vederea locul [sfânt]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 17)

  • Dacă [poporul] nu s-ar fi făcut vinovat de multe păcate, atunci, asemenea lui Heliodór, cel trimis de regele Seleúcus ca să cerceteze vistieria, [Antióh], imediat ce a intrat, ar fi fost biciuit şi şi-ar fi pierdut îndrăzneala. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 18)

  • De aceea, însuşi locul [sfânt], după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaş mai târziu la binefaceri şi, fiind părăsit în mânia Celui Atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când Stăpânul cel mare s-a împăcat [cu poporul]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 20)

  • După ce Antióh a luat o mie opt sute de talánţi din templu, a plecat în grabă la Antiohía, crezând în trufia şi în semeţia inimii că poate să meargă ca pe mare pe pământ şi să meargă [în picioare] pe mare. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 21)

  • I-a lăsat locţiitori la Ierusalím pe Fílip, frigián după neam şi, după fire, mai barbar decât cel care-l stabilise; (Cartea a doua a Macabéilor 5, 22)

  • în Garizím pe Andrónic şi, pe lângă aceştia, pe Meneláu, care mult mai mult decât ceilalţi se ridica deasupra cetăţenilor având tendinţă de ură împotriva cetăţenilor iudei. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 23)

  • L-a trimis pe Apolónius, misarhul, cu o armată de douăzeci şi două de mii de oameni, poruncindu-le să-i înjunghie pe toţi tinerii, iar pe femei şi pe copii să-i vândă [ca sclavi]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 24)

  • Acesta a ajuns la Ierusalím şi, prefăcându-se [că are gânduri] de pace, a aşteptat până în sfânta zi de sabát. Atunci, prinzându-i pe iudei în odihnă, le-a poruncit celor care erau cu el să-şi ia armele (Cartea a doua a Macabéilor 5, 25)

  • şi pe toţi cei care ieşiseră să vadă să-i măcelărească. Apoi, năvălind în cetate cu arme, a doborât o mare mulţime. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 26)

  • Iúda Macabéul, împreună cu vreo zece tovarăşi, retrăgându-se în pustiu, îşi ducea viaţa în munţi în felul fiarelor împreună cu cei care erau cu el. Se hrăneau numai cu ierburi, ca să se ferească de impuritate. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 27)

  • Nu după mult timp, regele a trimis un bătrân atenian ca să-i forţeze pe iudei să se îndepărteze de legile părinteşti şi să nu mai trăiască după legile lui Dumnezeu, (Cartea a doua a Macabéilor 6, 1)

  • să profaneze templul din Ierusalím şi să-l închine lui Zéus din Olímp, iar pe cel din Garizím, după cum ceruseră locuitorii din zonă, lui Zéus cel Ospitalier. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 2)


"De todos os que vierem pedir meu auxílio, nunca perderei nenhum!" São Padre Pio de Pietrelcina