Fondare 26382 Risultati per: Şi
A fost primit de Iáson şi de cetate cu măreţie şi a fost întâmpinat cu torţe şi cu strigăte. De aici a mărşăluit spre Fenícia. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 22)
După trei ani, Iáson l-a trimis pe Meneláu, fratele lui Símon, cel amintit mai înainte, ca să ducă regelui banii şi să-i amintească să termine lucrurile urgente. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 23)
Prezentându-se la rege şi lăudându-l în modul celor puternici, a dobândit pentru el funcţia de mare preot, dându-i cu trei sute de talánţi de argint mai mult decât Iáson. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 24)
Luând împuternicirile regeşti, s-a apropiat de funcţia de mare preot, neavând nimic vrednic [de aceasta], ci mai degrabă mânia unui tiran crud şi furia unei fiare sălbatice. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 25)
Iáson, care l-a înşelat pe propriul frate, a fost înşelat de un altul şi a fost constrâns să fugă în ţinutul Amánitis. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 26)
Meneláu a luat în stăpânire puterea, dar din banii promişi regelui nu plătea nimic. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 27)
Meneláu l-a lăsat ca locţiitor în funcţia de mare preot pe Lisimáh, fratele său, iar Sostratos pe Crátes, [guvernatorul] peste ciprioţi. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 29)
Întâmplându-se acestea, s-au ridicat cei din Tars şi din Málos şi s-au revoltat pentru că [dările] fuseseră date în dar lui Antióhidis, concubina regelui. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 30)
Regele a plecat în grabă să liniştească lucrurile şi l-a lăsat ca locţiitor pe Andrónic, unul dintre demnitarii vrednici. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 31)
Meneláu, considerând că a prins un moment favorabil, a sustras câteva lucruri de aur din templu şi i le-a dăruit lui Andrónic, iar pe celelalte a reuşit să le vândă în Tir şi în cetăţile învecinate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 32)
Când a aflat clar acestea, Onías l-a mustrat, plecând într-un loc sigur, la Dáfne, care este lângă Antiohía. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 33)
Meneláu, luându-l deoparte pe Andrónic, l-a îndemnat să pună mâna pe Onías. Acesta s-a apropiat de Onías şi, încrezându-se în viclenie, i-a întins mâna dreaptă cu jurământ, deşi avea o suspiciune, şi l-a convins să iasă din locul sigur. Atunci, Andrónic l-a ucis îndată, fără să ţină cont de dreptate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 34)