Fondare 29501 Risultati per: În
(4,24) Stăpânea peste tot dincoace de Râu, de la Tifsáh până la Gáza, peste toţi regii de dincoace de Râu. Şi avea pace pretutindeni, de jur împrejur. (Cartea întâi a Regilor 5, 4)
(4,25) Iúda şi Israél au locuit în siguranţă, de la Dan pînă la Béer-Şéba, fiecare sub via lui şi sub smochinul lui, în toate zilele lui Solomón. (Cartea întâi a Regilor 5, 5)
(4,27) Aceşti administratori se îngrijeau de palatul regelui Solomón şi de oricine venea la masa regelui Solomón, fiecare în luna lui. Şi nu lipsea nimic. (Cartea întâi a Regilor 5, 7)
(4,28) Aduceau orz şi paie pentru cai şi pentru armăsari în locul unde era [administratorul], fiecare după regula lui. (Cartea întâi a Regilor 5, 8)
(4,29) Dumnezeu i-a dat lui Solomón înţelepciune, foarte mare pricepere şi o inimă deschisă ca nisipul de pe ţărmul mării. (Cartea întâi a Regilor 5, 9)
(4,30) Înţelepciunea lui Solomón era mai mare decât înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi decât toată înţelepciunea Egiptului. (Cartea întâi a Regilor 5, 10)
(4,31) El era mai înţelept decât orice om, mai mult decât Etán din Ézrah, mai mult decât Hemán, Calcól şi Dardá, fiii lui Mahól. Şi numele lui a ajuns între toate neamurile de jur împrejur. (Cartea întâi a Regilor 5, 11)
(4,32) A rostit trei mii de proverbe, iar cântările lui au fost o mie cinci. (Cartea întâi a Regilor 5, 12)
(4,33) A vorbit despre copaci, de la cedrul din Libán până la isopul care creşte pe zid. A vorbit despre animale, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. (Cartea întâi a Regilor 5, 13)
(4,34) Veneau din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomón, dintre toţi regii pământului care auziseră de înţelepciunea lui. (Cartea întâi a Regilor 5, 14)
(5,1) Hirám, regele din Tir, i-a trimis pe slujitorii săi la Solomón. Auzise că fusese uns rege în locul tatălui său, iar el îl iubise pe Davíd tot timpul vieţii sale. (Cartea întâi a Regilor 5, 15)
(5,3) „Tu ştii că Davíd, tatăl meu, nu a putut să zidească o casă pentru numele Domnului Dumnezeului său din cauza războaielor cu care l-au încojurat [duşmanii lui] până când i-a pus Domnul sub tălpile picioarelor lui. (Cartea întâi a Regilor 5, 17)