Fondare 29501 Risultati per: În
Noi am devenit părtaşi ai lui Cristos dacă păstrăm neclintită până la sfârşit încrederea noastră de la început, (Scrisoarea către Evrei 3, 14)
de vreme ce s-a spus: „Astăzi, dacă veţi auzi glasul lui, nu vă împietriţi inimile ca la răzvrătire!”. (Scrisoarea către Evrei 3, 15)
Cine sunt cei care, auzind, s-au răzvrătit? Oare toţi cei care au ieşit din Egipt prin Moise? (Scrisoarea către Evrei 3, 16)
Şi de cine s-a dezgustat el timp de patruzeci de ani? Oare nu de aceia care au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustiu? (Scrisoarea către Evrei 3, 17)
Şi cui a jurat că nu vor intra în odihna lui, dacă nu celor neascultători? (Scrisoarea către Evrei 3, 18)
Vedem doar că nu au putut intra din cauza necredinţei. (Scrisoarea către Evrei 3, 19)
Deci să ne temem ca nu cumva, în timp ce rămâne promisiunea de a intra în odihna lui, vreunul dintre noi să creadă că este exclus! (Scrisoarea către Evrei 4, 1)
Căci şi noi am primit vestea cea bună ca şi ei, dar cuvântul auzit nu le-a folosit, întrucât ei nu s-au unit prin credinţă cu cei care au ascultat. (Scrisoarea către Evrei 4, 2)
De fapt, noi care am crezut intrăm în odihnă, aşa cum s-a zis: „Astfel am jurat în mânia mea: nu vor intra în odihna mea”, chiar dacă lucrările erau făcute de la întemeierea lumii. (Scrisoarea către Evrei 4, 3)
Căci despre ziua a şaptea s-a spus undeva astfel: „Şi s-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrările sale”. (Scrisoarea către Evrei 4, 4)
Şi iarăşi, în acelaşi loc: „Nu vor intra în odihna mea”. (Scrisoarea către Evrei 4, 5)
Aşadar, de vreme ce rămâne ca unii să intre, iar cei cărora li s-a dat mai întâi vestea cea bună nu au intrat din cauza neascultării, (Scrisoarea către Evrei 4, 6)