Fondare 13472 Risultati per: Îi
Nebunia omului îi suceşte calea şi inima lui se indignează împotriva Domnului. (Cartea Proverbelor 19, 3)
Toţi fraţii celui necăjit îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează de el prietenii lui! El îi urmăreşte prin cuvinte, dar ei nu sunt. (Cartea Proverbelor 19, 7)
Cine are milă de cel sărac îl împrumută pe Domnul şi el îi va da răsplată. (Cartea Proverbelor 19, 17)
Ascultă sfatul şi primeşte disciplina, ca să devii înţelept în cele din urmă ale tale. (Cartea Proverbelor 19, 20)
Încetează, fiule, să asculţi disciplina care te îndepărtează de la cuvintele cunoaşterii! (Cartea Proverbelor 19, 27)
Din cauza iernii, leneşul nu ară; caută la timpul secerişului, dar nu este [nimic]. (Cartea Proverbelor 20, 4)
Cel drept umblă în neprihănirea lui: fericiţi sunt fiii lui după el! (Cartea Proverbelor 20, 7)
Regele care şade pe tronul de judecată îi împrăştie cu ochii săi pe toţi cei răi. (Cartea Proverbelor 20, 8)
Nu iubi somnul, ca să nu sărăceşti; deschide ochii şi te vei sătura de pâine! (Cartea Proverbelor 20, 13)
Este aur şi mulţi corali, dar buzele cunoaşterii sunt obiecte preţioase. (Cartea Proverbelor 20, 15)
Pâinea minciunii este dulce pentru om, dar apoi umple gura de balast. (Cartea Proverbelor 20, 17)
De la Domnul sunt paşii omului: cum ar putea să-şi priceapă omul calea? (Cartea Proverbelor 20, 24)
