Fondare 13472 Risultati per: Îi
Lăsând în seama scriitorului descrierea fiecărui detaliu, ne vom strădui să urmăm contururile unui rezumat. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 28)
Când locuitorii cetăţii sfinte trăiau în deplină pace şi păzeau cât mai bine legile datorită evlaviei marelui preot Onías şi a urii sale faţă de rău, (Cartea a doua a Macabéilor 3, 1)
se întâmpla că şi regii onorau locul [sfânt] şi cinsteau templul cu daruri măreţe, (Cartea a doua a Macabéilor 3, 2)
aşa încât şi Seleúcus, regele Asiei, se îngrijea să trimită din bunurile sale tot ce era necesar pentru cheltuielile slujirii sacrificiilor. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 3)
I-a relatat că vistieria din Ierusalím este plină de bogăţii de nedescris, încât mulţimea banilor nu poate fi numărată, că aceştia sunt cu mult peste necesităţile jertfelor şi că toate pot ajunge în stăpânirea regelui. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 6)
Apolónius s-a întâlnit cu regele şi i-a dezvăluit despre bogăţiile care-i fuseseră făcute cunoscute; regele l-a ales pe Heliodór, care era [responsabil] peste lucrări, şi l-a trimis dându-i porunci să aducă bogăţia despre care s-a vorbit înainte. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 7)
Când a ajuns la Ierusalím şi a fost primit cu bucurie de marele preot al cetăţii, i-a spus acestuia ce i se dezvăluise şi pentru ce venise. Apoi l-a întrebat dacă aşa stau lucrurile cu adevărat. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 9)
Atunci, preoţii s-au aruncat înaintea altarului în veşminte preoţeşti şi strigau către cer – care făcuse legea pentru ce era depozitat – să păstreze neatinşi [banii] pentru cei care-i depuseseră. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 15)
Dacă cineva privea înfăţişarea marelui preot, rămânea mirat, căci privirea lui şi schimbarea culorii feţei îi trădau zbuciumul sufletesc. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 16)
Din case ieşeau [oamenii] în grupe ca să se roage împreună, pentru că locul era pe punctul să fie dispreţuit. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 18)
[Iudeii] îl binecuvântau pe Domnul, cel care îşi preamărise în chip minunat lăcaşul; templul, care cu puţin înainte era plin de spaimă şi de zbucium, acum, la arătarea Stăpânului Atotputernic, se umpluse de bucurie şi de veselie. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 30)
Imediat, unii dintre cei apropiaţi lui Heliodór l-au rugat pe Onías să-l roage pe Cel Preaînalt să-i dăruiască viaţa lui, care zăcea [dându-şi] ultima suflare. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 31)
