Fondare 13472 Risultati per: Îi
Fiii lui Beniamín au făcut aşa: şi-au luat soţii, după numărul lor, dintre cele care jucau, pe care le-au răpit. Apoi au plecat şi s-au întors la moştenirea lor; au zidit cetăţile şi au locuit în ele. (Cartea Judecătorilor 21, 23)
În acel timp, fiii lui Israél au plecat de acolo fiecare la tribul lui şi în familia lui şi s-a întors fiecare în moştenirea sa. (Cartea Judecătorilor 21, 24)
Pe vremea când conduceau judecătorii, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleémul lui Iúda a plecat să locuiască în câmpiile Moábului împreună cu soţia şi cei doi fii ai săi. (Cartea lui Rut 1, 1)
Numele omului era Elimélec, numele soţiei sale era Noémi, iar numele celor doi fii erau Mahlón şi Chilión. Erau din Efráta, din Betleémul lui Iúda. Au ajuns în câmpia Moábului şi au locuit acolo. (Cartea lui Rut 1, 2)
Elimélec, soţul lui Noémi, a murit şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei. (Cartea lui Rut 1, 3)
Ei şi-au luat soţii [dintre fetele] din Moáb. Una se numea Orpá şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo cam zece ani. (Cartea lui Rut 1, 4)
Au murit şi cei doi, Mahlón şi Chilión, şi Noémi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără soţ. (Cartea lui Rut 1, 5)
S-au ridicat ea şi nurorile sale şi s-au întors din câmpiile Moábului, pentru că au auzit în câmpiile Moábului că Domnul şi-a vizitat poporul şi i-a dat pâine. (Cartea lui Rut 1, 6)
Noémi le-a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în sânul meu ca să poată deveni soţii voştri? (Cartea lui Rut 1, 11)
Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi mergeţi! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou, sau dacă aş spune că mai am speranţă că în această noapte aş fi a unui soţ şi aş naşte fii, (Cartea lui Rut 1, 12)
aţi aştepta voi până să crească mari şi aţi aştepta voi fără ca să aveţi soţi? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului este împotriva mea”. (Cartea lui Rut 1, 13)
[Noémi] a zis [către Rut]: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta!”. (Cartea lui Rut 1, 15)
