1. Eu însă spun: atât timp cât moştenitorul este un copil, nu se deosebeşte cu nimic de un sclav, chiar dacă este stăpân peste toate.

2. Însă este sub tutori şi administratori până la timpul fixat de tată.

3. Tot aşa şi noi, cât timp eram copii, eram sclavii învăţăturilor de la început ale lumii.

4. Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege,

5. ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege ca să primim înfierea.

6. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: „Abbá, Tată!”.

7. Aşa încât nu mai eşti sclav, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.

8. Însă atunci când nu-l cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi sclavii celor care din fire nu sunt dumnezei.

9. Dar acum, după ce l-aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum de vă mai întoarceţi din nou la învăţăturile de la început, slabe şi sărace, cărora vreţi să le slujiţi din nou?

10. Voi ţineţi zile, luni, anotimpuri şi ani.

11. Mă tem să nu fi trudit degeaba pentru voi.

12. Vă rog, fraţilor, fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi! Voi nu m-aţi nedreptăţit cu nimic.

13. Ştiţi că prima dată v-am vestit evanghelia prin slăbiciunea trupului,

14. şi totuşi nu aţi arătat nici dispreţ şi nici dezgust faţă de trupul meu, care [putea fi] pentru voi o încercare, ba dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus.

15. Unde este înflăcărarea voastră? Vă mărturisesc că dacă era posibil, v-aţi fi scos şi ochii şi mi i-aţi fi dat.

16. Am devenit oare duşmanul vostru pentru că [v-am spus] adevărul?

17. Ei arată zel pentru voi, dar nu cu [intenţie] bună, ci vor să vă separe de noi, ca să arătaţi zel pentru ei.

18. De fapt, dacă [intenţia] este bună, este bine să fie un zel întotdeauna, şi nu numai când sunt eu la voi,

19. copiii mei, pentru care îndur din nou chinurile naşterii, până când Cristos se va forma în voi.

20. Aş dori să fiu la voi acum şi să-mi schimb tonul, căci sunt nedumerit în privinţa voastră.

21. Spuneţi-mi: voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu ascultaţi Legea?

22. Căci este scris că Abrahám a avut doi fii: unul din sclavă şi unul din [femeia] liberă.

23. Însă cel din sclavă este născut după trup, pe când cel din [femeia] liberă este prin promisiune.

24. Acestea sunt alegorii. Căci ele sunt două testamente: unul de pe muntele Sínai, care a născut sclavie. Aceasta este Agár.

25. Dar Agár este muntele Sínai în Arábia şi corespunde Ierusalímului de acum, care este în sclavie împreună cu copiii săi.

26. Însă Ierusalímul de sus este liber şi este mama noastră.

27. Căci este scris: „Bucură-te, tu care eşti sterilă şi care nu naşti, chiuie de bucurie şi strigă, tu care nu simţi durerile naşterii! Căci mai mulţi copii are cea părăsită decât cea care are bărbat!”.

28. Dar voi, fraţilor, ca şi Isáac, sunteţi fii ai promisiunii.

29. Însă şi atunci cel care era născut după trup îl persecuta pe cel [născut] după duh ca şi acum.

30. Dar ce zice Scriptura? „Alung-o pe servitoare şi pe fiul ei, căci fiul servitoarei nu va fi moştenitor împreună cu fiul celei libere!”.

31. De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii servitoarei, ci ai celei libere.





“Quanto maiores forem os dons, maior deve ser sua humildade, lembrando de que tudo lhe foi dado como empréstimo.”(Pe Pio) São Padre Pio de Pietrelcina