1. Prin urmare, şi noi, care avem un astfel de nor de martori care ne înconjoară, să îndepărtăm orice povară şi păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte,

2. cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu!

3. Gândiţi-vă, deci, la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoşilor, ca nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi şi obosiţi în sufletele voastre!

4. Luptând contra păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge

5. şi aţi uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii: „Fiul meu, nu refuza disciplina Domnului şi nu te descuraja când eşti mustrat de el!

6. Căci pe cel pe care îl iubeşte Domnul îl pedepseşte şi îl bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primeşte”!

7. Ceea ce înduraţi este spre învăţătura [voastră]. Dumnezeu vă tratează ca pe nişte fii; căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepseşte?

8. Dar dacă voi sunteţi fără disciplina de care toţi au parte, sunteţi fii nelegitimi, nu fii adevăraţi.

9. De altfel, dacă noi îi cinstim pe părinţii trupeşti, cu cât mai mult nu trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor că avem viaţă?

10. [Primii] ne pedepseau doar pentru puţine zile, după cum li se părea lor că e bine, dar el o face în folosul nostru, ca să avem parte de sfinţenia lui.

11. Orice pedeapsă nu pare să fie pe moment bucurie, ci întristare; dar mai târziu aduce, în schimb, celor care au fost încercaţi de ea, rodul dătător de pace al dreptăţii.

12. De aceea, îndreptaţi mâinile moleşite şi genunchii fără vlagă

13. şi faceţi drumuri drepte pentru picioarele voastre, încât cel şchiop să nu se abată, ci mai degrabă să se vindece!

14. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu-l va vedea pe Domnul!

15. Vegheaţi ca nimănui să nu-i lipsească harul lui Dumnezeu, pentru ca nicio rădăcină de amărăciune să nu crească provocând tulburare şi prin ea să se molipsească mulţi!

16. Să nu fie niciun desfrânat sau profanator ca Esáu, care, pentru un [blid] de mâncare, şi-a vândut dreptul de întâi-născut!

17. Căci voi ştiţi că, după aceea, voind să moştenească binecuvântarea, a fost exclus şi nu a putut schimba hotărârea, deşi o cerea cu lacrimi.

18. Voi nu v-aţi apropiat de ceea ce poate fi atins, nici de un foc ce arde, nici de întuneric, nici de beznă, nici de furtună,

19. nici de sunetul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor la auzul cărora ascultătorii au cerut să nu li se mai rostească niciun cuvânt,

20. căci nu puteau să suporte porunca: „Chiar şi un animal, dacă se va atinge de munte, să fie bătut cu pietre!”.

21. Iar priveliştea era atât de înfricoşătoare, încât Moise a spus: „Sunt îngrozit şi mă cutremur”.

22. Dar voi v-aţi apropiat de muntele Sión, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalímul ceresc, de zecile de mii de îngeri în sărbătoare,

23. de comunitatea întâilor-născuţi înscrişi în ceruri, de Dumnezeu, judecătorul tuturor, de sufletele celor drepţi duşi la desăvârşire,

24. de Isus, mijlocitorul noii alianţe, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât cel al lui Ábel.

25. Vedeţi să nu-l respingeţi pe cel care vorbeşte, căci dacă n-au scăpat cei care l-au respins când vorbea pe pământ, cu atât mai mult noi, dacă ne îndepărtăm de [cel care ne vorbeşte] din ceruri,

26. al cărui glas a zguduit odinioară pământul, iar acum ne-a promis: „Încă o dată voi mai zgudui nu numai pământul, ci şi cerul”.

27. Acest „încă o dată” înseamnă schimbarea celor zguduite, întrucât sunt create, ca să rămână cele nezguduite.

28. De aceea, noi care am primit împărăţia nezdruncinată avem harul prin care aducem cult într-un mod plăcut lui Dumnezeu, cu evlavie şi teamă,

29. fiindcă Dumnezeul nostru este foc mistuitor.





“Como Jesus, preparemo-nos a duas ascensões: uma ao Calvário e outra ao Céu. A ascensão ao Calvário, se não for alegre, deve ao menos ser resignada!” São Padre Pio de Pietrelcina