Faptele Apostolilor, 3

1. Petru şi Ioan urcau la templu pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea.

2. Atunci era dus un om, olog din naştere, pe care îl puneau în fiecare zi la poarta templului, numită „Cea Frumoasă”, ca să ceară pomană de la cei care intrau în templu.

3. Văzându-i pe Petru şi pe Ioan care aveau [de gând] să intre în templu, el le-a cerut să-i dea de pomană.

4. Petru şi-a aţintit privirea asupra lui şi, împreună cu Ioan, i-a zis: „Uită-te la noi!”.

5. El i-a privit cu atenţie, aşteptând să primească ceva de la ei.

6. Dar Petru i-a zis: „Argint şi aur nu am, însă ceea ce am, aceea îţi dau: în numele lui Isus Cristos Nazarinéanul, ridică-te şi umblă!”.

7. Şi, prinzându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Îndată i s-au întărit picioarele şi gleznele

8. şi, sărind [în picioare, a început] să umble. A intrat cu ei în templu umblând, sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu.

9. Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-l pe Dumnezeu

10. şi l-au recunoscut: el era acela care şedea la Poarta cea Frumoasă a templului ca să ceară pomană. Au fost cuprinşi de teamă şi uimire pentru cele ce i se întâmplaseră.

11. Întrucât el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot poporul, cuprins de uimire, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomón”.

12. Petru, văzând [aceasta], s-a adresat poporului: „Bărbaţi israelíţi! De ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi aşa la noi, ca şi cum prin puterea şi cucernicia noastră l-am fi făcut pe acesta să umble?

13. Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac şi Dumnezeul lui Iacób, Dumnezeul părinţilor noştri l-a glorificat pe Fiul său Isus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilát şi l-aţi renegat înaintea lui, pe când el judecase să-l elibereze.

14. Voi l-aţi renegat pe cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă fie graţiat un om criminal.

15. Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi pe acesta căruia noi îi suntem martori.

16. Prin credinţa în numele lui, [omul] acesta, pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, a fost întărit; numele [lui Isus] şi credinţa în el i-au dat acestuia vindecarea deplină înaintea voastră, a tuturor.

17. Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aceasta, la fel ca şi conducătorii voştri,

18. dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce promisese de mai înainte prin gura tuturor profeţilor că Unsul său va suferi.

19. Aşadar, convertiţi-vă şi întoarceţi-vă pentru ca păcatele voastre să fie iertate,

20. ca să vină timpuri de odihnă de la Domnul şi să-l trimită pe cel ce v-a fost hotărât de mai înainte, pe Cristos Isus,

21. pe care cerul trebuie să-l primească până în timpurile restabilirii tuturor [lucrurilor] despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor săi profeţi din veşnicie!

22. Căci Moise a spus: «Domnul Dumnezeul vostru va ridica pentru voi, dintre fraţii voştri, un profet ca mine; voi să-l ascultaţi în toate câte vi le va spune!

23. Oricine nu va asculta de acel profet va fi nimicit din popor».

24. Dar şi toţi profeţii, începând de la Samuél şi de la toţi cei care au vorbit, au vestit şi aceste zile.

25. Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai alianţei pe care Dumnezeu a încheiat-o cu părinţii voştri când i-a spus lui Abrahám: «Prin descendenţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului».

26. Înviindu-l pe Fiul său, Dumnezeu l-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze şi fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale”.