Romanos, 10

1. Irmãos, o desejo do meu coração e a súplica que dirijo a Deus por eles são para que se salvem.

1. Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea pentru ei [se înalţă] la Dumnezeu pentru mântuirea [lor].

2. Pois lhes dou testemunho de que têm zelo por Deus, mas um zelo sem discerni­mento.

2. Căci dau mărturie că ei au zel pentru Dumnezeu, dar nu după o cunoaştere [corectă],

3. Desconhecendo a justiça de Deus e procurando estabelecer a sua própria justiça, não se sujeitaram à justiça de Deus.

3. pentru că, necunoscând justificarea lui Dumnezeu şi căutând să-şi statornicească propria lor justificare, nu s-au supus justificării lui Dumnezeu,

4. Porque Cristo é o fim da Lei, para justificar todo aquele que crê.

4. întrucât scopul Legii este Cristos, spre justificarea fiecăruia care crede.

5. Ora, Moisés escreve da justiça que vem da Lei: O homem que a praticar viverá por ela (Lv 18,5).

5. Într-adevăr, Moise scrie cu privire la justificarea din Lege: „Omul care împlineşte acestea va trăi prin ele”,

6. Mas a justiça que vem da fé diz assim: “Não digas em teu coração: ‘Quem subirá ao céu?’. Isto é, para trazer do alto o Cristo;*

6. iar cu privire la justificarea din credinţă spune astfel: „Să nu spui în inima ta: «Cine se va urca la cer?»”, adică să-l coboare pe Cristos,

7. ou: ‘Quem descerá ao abismo?’. Isto é, para fazer voltar Cristo dentre os mortos”.

7. sau „Cine se va coborî în abis?”, adică să-l ridice pe Cristos din morţi!

8. Que diz ela, afinal? A palavra está perto de ti, na tua boca e no teu coração (Dt 30,14). Essa é a palavra da fé, que pregamos.

8. Însă ce spune? „Cuvântul este aproape de tine, este în gura ta şi în inima ta”, adică cuvântul credinţei pe care îl predicăm.

9. Portanto, se com tua boca confessares que Jesus é o Senhor, e se em teu coração creres que Deus o ressuscitou dentre os mortos, serás salvo.

9. Într-adevăr, dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit,

10. É crendo de coração que se obtém a justiça, e é professando com palavras que se chega à salvação.

10. căci cu inima se crede pentru [a obţine] justificare, iar cu gura se dă mărturie pentru [a obţine] mântuire.

11. A Escritura diz: Todo o que nele crer não será confundido (Is 28,16).

11. De fapt, Scriptura spune: „Oricine crede în el nu va fi făcut de ruşine”.

12. Pois não há distinção entre judeu e grego, porque todos têm um mesmo Senhor, rico para com todos os que o invocam,

12. Într-adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci el este Domnul tuturor, darnic faţă de toţi cei care îl invocă.

13. porque todo aquele que invocar o nome do Senhor será salvo (Jl 3,5).

13. Într-adevăr, „oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”.

14. Porém, como invocarão aquele em quem não têm fé? E como crerão naquele de quem não ouviram falar? E como ouvirão falar, se não houver quem pregue?

14. Aşadar, cum îl vor invoca dacă nu au crezut? Şi cum să creadă dacă nu au auzit? Dar cum să audă fără predicator?

15. E como pregarão, se não forem enviados, como está escrito: Quão formosos são os pés daqueles que anunciam as boas-novas (Is 52,7)?

15. Însă cum să predice dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veşti bune!”.

16. Mas não são todos que pres­taram ouvido à Boa-Nova. É o que exclama Isaías: Senhor, quem acredi­tou na nossa pregação (Is 53,1)?*

16. Dar nu toţi au ascultat de evanghelie. De fapt, Isaía spune: „Doamne, cine a crezut vestirii noastre?”.

17. Logo, a fé provém da pregação e a pregação se exerce em razão da palavra de Cristo.*

17. Deci credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos.

18. Pergunto, agora: Acaso não ouviram? Claro que sim! Por toda a terra correu a sua voz, e até os confins do mundo foram as suas palavras (Sl 18,5).

18. Dar eu zic: poate că nu au auzit? Dimpotrivă: „Glasul lor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor [au ajuns] până la marginile lumii”.

19. E pergunto ainda: Acaso Israel não o compreendeu? Já Moisés lhes havia dito: Eu vos despertarei ciúmes com um povo que não merece este nome; eu vos provocarei a ira contra uma nação insensata (Dt 32,21).

19. Însă mai zic: poate că Israél nu a înţeles? Moise spune cel dintâi: „Eu vă voi face geloşi pe [cei care] nu [erau] un popor; voi aprinde mânia voastră împotriva unui neam nechibzuit”,

20. E Isaías se abalança a dizer: Fui achado pelos que não me buscavam; manifestei-me aos que não perguntavam por mim (Is 65,1).

20. iar Isaía îndrăzneşte să spună: „Am fost găsit de cei care nu mă căutau, m-am făcut cunoscut celor care nu întrebau de mine”.

21. Ao passo que a res­peito de Israel, ele diz: Todo o dia estendi as minhas mãos a um povo desobediente e teimoso (Is 65,2).

21. Dar despre Israél spune: „Toată ziua mi-am întins mâinile către un popor neascultător şi răzvrătit”.