Gênesis, 48

1. Depois disso, vieram anunciar a José: “Teu pai está doente”. Tomou então com ele seus dois filhos, Manassés e Efraim.

1. După aceste lucruri i s-a spus lui Iosíf: „Tatăl tău este bolnav”. El i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, pe Manáse şi pe Efraím.

2. Jacó foi avisado disso: “Eis – disseram-lhe – que o teu filho José vem te ver”. Israel, reunindo suas forças, assentou-se no seu leito.

2. I-au făcut cunoscut lui Iacób şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosíf a venit la tine!”. Israél s-a întărit şi s-a aşezat pe pat.

3. E disse a José: “O Deus Todo-poderoso apareceu-me em Luza, na terra de Canaã, e abençoou-me.

3. Iacób i-a zis lui Iosíf: „Dumnezeul cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în ţara Canaán, şi m-a binecuvântat.

4. Disse-me: ‘Eu te tornarei fecundo e te multiplicarei até fazer de ti uma assembleia de povos, e darei esta terra à tua posteridade em possessão eterna’.

4. El mi-a zis: «Te voi face rodnic, te voi înmulţi şi voi face din tine o adunare de popoare; voi da ţara aceasta descendenței tale după tine ca stăpânire veşnică».

5. Agora, os dois filhos que te nasceram no Egito antes que eu viesse para junto de ti, são meus filhos: Efraim e Manassés são meus, com o mesmo título que Rúben e Simeão.

5. Acum, cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului până ca eu să vin la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraím şi Manáse, ca şi Rubén şi Simeón, vor fi ai mei.

6. Os filhos, porém, que tiveste depois deles, são teus: é conforme o nome de seus irmãos que eles terão parte na repartição da heran­ça.

6. Iar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; cu numele fraţilor lor vor fi numiţi în partea lor de moştenire.

7. Quando eu voltava de Padã-Aram, tua mãe Raquel morreu em caminho, perto de mim, na terra de Canaã, a alguma distância de Éfrata; foi ali que a enterrei, no caminho de Éfrata, hoje Belém”.

7. Când am venit din Padán, Rahéla a murit în ţara Canaán, pe drum; nu ajunsesem încă în ţinutul Efráta și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efráta, adică Betleém”.

8. Israel viu os filhos de José e disse: “Quem são estes?”.

8. Israél i-a văzut pe fiii lui Iosíf şi a zis: „Cine sunt aceştia?”.

9. “São – respondeu José – os filhos que Deus me deu aqui.” “Faze-os aproximarem-se, para que eu os abençoe.”

9. Iosíf a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici”. El i-a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez!”.

10. Os olhos de Israel tinham-se enfraquecido tanto pela idade, que já não podia ver. José fê-los aproximarem-se dele e Israel, tomando-os em seus braços, beijou-os.

10. Ochii lui Israél erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. [Iosíf] i-a apropiat de el; el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.

11. Depois disse a José: “Não esperava mais rever-te, e eis que Deus me fez ver teus filhos”.

11. Israél i-a zis lui Iosíf: „Nu mă gândeam că-ţi voi mai vedea faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-i văd şi pe urmaşii tăi”.

12. José tirou-os dos joelhos de seu pai e prostrou-se com o rosto por terra.

12. Iosíf i-a luat de pe genunchii lui şi s-a plecat cu faţa la pământ.

13. Tomou depois os dois, Efraim pela mão direita, para colocá-lo à esquerda de Israel, e Manassés pela mão esquerda, para colocá-lo à direita de Israel, e fê-los aproximarem-se.

13. Apoi Iosíf i-a luat pe amândoi, pe Efraím cu mâna dreaptă, la stânga lui Israél, şi pe Manáse cu mâna stângă, la dreapta lui Israél, şi i-a apropiat de el.

14. Mas Israel estendeu a mão direita e pô-la sobre a cabeça de Efraim, o caçula, e a mão esquerda sobre a cabeça de Manassés. Cruzou assim as mãos porque Manassés era o primogênito.

14. Israél şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraím, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manáse; fiind prudent, şi-a [încrucișat] mâinile, deşi Manáse era cel dintâi născut.

15. Israel abençoou José, dizendo: “O Deus em cujo caminho andaram meus pais Abraão e Isaac, o Deus que tem sido o meu pastor durante toda a minha vida até este dia,*

15. L-a binecuvântat pe Iosíf şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Abrahám şi Isáac, Dumnezeul care m-a păstorit de când sunt până în ziua aceasta,

16. o anjo que me guardou de todo o mal, abençoe estes meninos! Seja perpetuado neles o meu nome e o de meus pais Abraão e Isaac, e multipliquem-se abundantemente nesta terra!”.

16. îngerul care m-a răscumpărat de orice rău, să binecuvânteze copiii! Să fie chemat în ei numele meu şi numele părinţilor mei Abrahám şi Isáac şi să crească din ei mult pe pământ!”.

17. Vendo José que seu pai tinha colocado a mão direita sobre a cabeça de Efraim, contrariou-se e tomou a mão de seu pai para removê-la da cabeça de Efraim para a cabeça de Manassés.

17. Iosíf a văzut că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraím şi [aceasta] a fost rău în ochii lui; el a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraím pe capul lui Manáse.

18. E disse-lhe: “Não assim, meu pai; é este aqui o primogênito; põe tua mão direita sobre sua cabeça”.

18. Şi Iosíf a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acesta este întâiul-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui!”.

19. Seu pai, porém, recusou: “Eu sei, meu filho – disse ele – eu sei. Ele também se tornará um povo e será grande; mas seu irmão mais novo crescerá mais do que ele e sua posteridade se tornará uma multidão de nações”.

19. Tatăl său a refuzat și i-a zis: „Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui mai mic va fi mai mare decât el; descendența lui va fi plinătate a neamurilor”.

20. Abençoou-os, pois, naquele dia, e disse: “Israel vos nomeará em suas bênçãos; se dirá: Deus te torne semelhante a Efraim e a Manassés”. Foi assim que ele pôs Efraim na frente de Manassés.

20. El i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: „Cu numele tău Israélul va binecuvânta, zicând: «Dumnezeu să te pună să fii aşa, ca pe Efraím şi pe Manáse!»” Şi l-a pus astfel pe Efraím înaintea lui Manáse.

21. Israel disse a José: “Vou morrer. Mas Deus estará convosco e vos reconduzirá à terra de vossos pais.

21. Israél i-a zis lui Iosíf: „Iată, eu mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri.

22. Dou-te a mais que teus irmãos, uma porção que conquistei aos amorreus com minha espada e meu arco”.*

22. Mai mult decât fraţilor tăi, eu îţi dau [cetatea] Síhem, pe care am luat-o din mâna amoréilor cu sabia mea şi cu arcul meu”.