Cântico dos Cânticos, 5

1. – Entro no meu jardim, minha irmã, minha noiva, colho a minha mirra e o meu bálsamo, como o meu favo com meu mel, bebo o meu vinho com o meu leite. Amigos, comei e bebei; inebriai-vos, ó caríssimos.*

1. Am intrat în grădina mea, soră a mea, mireaso, am cules mirul meu cu balsam, am mâncat fagurele meu cu miere, am băut vinul meu cu lapte. Mâncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de iubire!

2. Eu dormia, mas meu coração velava. Eis a voz do meu amado. Ele bate. Abre-me, minha irmã, minha amada, minha pomba, minha perfeita; minha cabeça está coberta de orvalho, e os cachos de meus cabelos cheios das gotas da noite.

2. Eu am adormit, dar inima-mi era trează. Glasul iubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soră a mea, prietena mea, porumbiţa mea, desăvârşita mea! Căci capul meu este plin de rouă, cârlionţii mei, de picurii nopţii”.

3. Tirei minha túnica; como irei revesti-la? Lavei os meus pés; por que sujá-los de novo?

3. „Mi-am dezbrăcat tunica; cum s-o mai îmbrac? Mi-am spălat picioarele; cum să le mai murdăresc?”.

4. Meu bem-amado passou a mão pela abertura (da porta) e o meu coração estremeceu.

4. Dar iubitul şi-a întins mâna prin încuietoare şi măruntaiele mele s-au mişcat datorită lui.

5. Levantei-me para abrir ao meu amado; a mirra escorria de minhas mãos, de meus dedos a mirra líquida sobre os trincos do ferrolho.

5. Eu m-am ridicat să-i deschid iubitului meu şi mâna mea picura mir, degetele mele făceau să treacă mir pe mânerul zăvorului.

6. Abri ao meu bem-amado, mas ele já se tinha ido, já tinha desaparecido; ouvindo-o falar, eu ficava fora de mim. Procurei-o e não o encontrei; chamei-o, mas ele não respondeu.*

6. Eu i-am deschis iubitului meu, dar iubitul meu se întorsese, plecase. Mi-a ieşit sufletul după cuvântul lui: l-am căutat, dar nu l-am găsit, l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.

7. Os guardas encontraram-me, quando faziam sua ronda na cidade. Bateram-me, feriram-me, arrancaram-me o manto os guardas das muralhas.*

7. M-au găsit străjerii care înconjură cetatea, m-au lovit, m-au rănit şi au luat vălul de pe mine străjerii zidurilor.

8. Conjuro-vos, ó filhas de Jerusalém, se encontrardes o meu amado, que lhe haveis de dizer? Dizei-lhe que estou enferma de amor.

8. „Vă conjur, fiice ale Ierusalímului, dacă îl veţi găsi pe iubitul meu, ce-i veţi face cunoscut: că eu sunt bolnavă de iubire?”.

9. – Que tem o teu bem-amado a mais que os outros, ó tu, a mais bela das mulheres? Que tem o teu bem-amado a mais que os outros, para que assim nos conjures?*

9. „Ce are [deosebit] iubitul tău faţă de [orice alt] iubit, tu, cea frumoasă între femei? Ce are [deosebit] iubitul tău faţă de [orice alt] iubit că ne conjuri astfel?”.

10. – Meu amado é forte e corado, distingue-se entre dez mil.

10. „Iubitul meu este alb şi îmbujorat, deosebit între zeci de mii.

11. Sua cabeça é de ouro puro, seus cachos flexíveis são negros como o corvo.*

11. Capul lui este ca aurul pur, cârlionţii săi atârnă negri ca [pana de] corb.

12. Seus olhos são como pombas à beira dos regatos, banhando-se em leite, pousadas nas praias.

12. Ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea apelor, scăldaţi în lapte şi aşezaţi în orbite.

13. Suas faces são um jardim perfumado onde crescem plantas perfumadas. Seus lábios são lírios que destilam mirra líquida.

13. Obrajii lui sunt ca nişte straturi de balsam, alei de plante aromatice. Buzele sale sunt ca nişte crini care picură şi răspândesc mir.

14. Suas mãos são argolas de ouro incrustadas de pedrarias. Seu corpo é um bloco de marfim recoberto de safiras.

14. Mâinile lui sunt ca nişte cilindri de aur, umplute cu crisoliţi; bustul său este ca o placă de fildeş, acoperit cu safir.

15. Suas pernas são colunas de alabastro erguidas sobre pedestais de ouro puro. Seu aspecto é como o do Líbano, imponente como os cedros.

15. Picioarele lui sunt ca nişte coloane de alabastru, stabilite pe postamente de aur pur, înfăţişarea lui este ca Libánul, ales între cedri.

16. Sua boca é cheia de doçura, tudo nele é encanto. Assim é o meu amigo, tal é o meu amado, ó filhas de Jerusalém!

16. Cerul gurii sale este dulceaţă şi tot ce este el e o plăcere. Acesta este iubitul meu, acesta este prietenul meu, fiice ale Ierusalímului!”.