Cântico dos Cânticos, 6

1. – Para onde foi o teu amado, ó tu, a mais bela das mulheres? Para onde se retirou o teu amado? Nós o buscaremos contigo.*

1. „Unde a plecat iubitul tău, tu, cea frumoasă între femei? Unde s-a îndreptat iubitul tău, ca să-l căutăm cu tine?”.

2. – O meu bem-amado desceu ao seu jardim, aos canteiros perfumados; para apascentar em meu jardim, e colher lírios.

2. „Iubitul meu a coborât în grădina sa, la stratul cu balsam, ca să pască [turma] în grădină şi să culeagă crini.

3. Eu sou do meu amado e meu amado é meu. Ele apascenta entre os lírios.

3. Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu: el îşi paşte [turma] între crini”.

4. – És formosa, amada minha, como Tirsa, graciosa como Jerusalém, temível como um exército em ordem de batalha.*

4. Frumoasă eşti tu, prietena mea, ca Tirţá, plăcută ca Ierusalímul, dar cumplită ca [trupele] cu steaguri [în vânt].

5. Desvia de mim os teus olhos, porque eles me fascinam. Teus cabelos são como um rebanho de cabras descendo impetuosamente pelas encostas de Galaad.*

5. Întoarce-ţi ochii dinaintea mea, căci ei mă tulbură! Părul tău este ca o turmă de capre care coboară din Galaád.

6. Teus dentes são como um rebanho de ovelhas que sobem do banho; cada uma leva dois (cordeirinhos) gêmeos, e nenhuma delas é estéril.

6. Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi care se ridică de la spălat; toate au gemeni şi stearpă nu este între ele.

7. Tua face é como um pedaço de romã debaixo do teu véu.

7. Ca o bucată de rodie sunt obrajii tăi de după văl.

8. Há sessenta rainhas, oitenta concubinas, e inumeráveis jovens mulheres;*

8. Sunt şaizeci de regine, optzeci de concubine, iar tinerele sunt fără număr,

9. uma, porém, é a minha pomba, uma só a minha perfeita; ela é a única de sua mãe, a predileta daquela que a deu à luz. Ao vê-la, as donzelas proclamam-na bem-aventurada, rainhas e concubinas a louvam.

9. dar numai una este ea, porumbiţa mea, perfecta mea; una este ea la mama ei, desăvârşita celei care a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită, reginele şi concubinele o laudă.

10. Quem é esta que surge como a aurora, bela como a lua, brilhante como o sol, temível como um exército em ordem de batalha?

10. Cine este aceasta care se arată ca zorile, frumoasă ca luna, strălucitoare ca soarele, dar cumplită ca [trupele] cu steaguri [în vânt]?

11. Eu desci ao jardim das nogueiras para ver a nova vegetação dos vales, e para ver se a vinha crescia e se as romãzeiras estavam em flor.

11. Am coborât în grădina cu nuci ca să văd verdeaţa de pe vale, să văd lăstarii viei şi dacă au înflorit rodiii.

12. Eu não o sabia; minha alma colocou-me nos carros de Aminadab.*

12. Nu ştiu, dar sufletul meu m-a pus pe carele lui Aminadíb.