Talált 1144 Eredmények: Ziua De Odihnă
Drugii erau atât de lungi, încât capetele lor se vedeau din sanctuar în [încăperea] Debír, dar nu se vedeau afară. Şi sunt acolo până în ziua de azi. (Cartea întâi a Regilor 8, 8)
«Din ziua când l-am scos pe poporul meu, Israél, din Egipt, n-am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israél ca să-mi zidească o casă unde să fie numele meu, dar l-am ales pe Davíd [rege] peste poporul meu, Israél». (Cartea întâi a Regilor 8, 16)
În ziua aceea, regele a consacrat interiorul curţii care este înaintea templului Domnului; căci acolo a adus arderile de tot, ofrandele şi grăsimile jertfelor de împăcare, pentru că altarul de bronz care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile de tot, ofrandele şi grăsimile jertfelor de împăcare. (Cartea întâi a Regilor 8, 64)
În ziua a opta, a dat drumul poporului. Ei l-au binecuvântat pe rege şi s-au dus la corturile lor, veseli şi cu inima bucuroasă pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Davíd, slujitorul său, şi poporului său, Israél. (Cartea întâi a Regilor 8, 66)
Şi a zis: „Ce sunt aceste cetăţi pe care mi le-ai dat, fratele meu?”. Şi le-a numit ţara Cabul până în ziua de azi. (Cartea întâi a Regilor 9, 13)
pe fiii lor care au rămas după ei în ţară şi pe care fiii lui Israél nu au putut să-i nimicească, Solomón i-a adus la muncile forţate până în ziua de azi. (Cartea întâi a Regilor 9, 21)
Regele a făcut din lemnul de santal balustrade pentru casa Domnului şi pentru casa regelui, harpe şi alăute pentru cântăreţi. N-a mai venit de atunci lemn de santal şi nu s-a mai văzut până în ziua de azi. (Cartea întâi a Regilor 10, 12)
Astfel s-a despărţit Israél de casa lui Davíd până în ziua de azi. (Cartea întâi a Regilor 12, 19)
Ieroboám a instituit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea care era în Iúda şi a adus jertfe pe altar. Aşa a făcut la Bétel ca să aducă jertfe pentru viţeii pe care îi făcuse; i-a pus în Bétel pe preoţii înălţimilor pe care îi făcuse. (Cartea întâi a Regilor 12, 32)
A adus jertfe pe altarul pe care-l făcuse la Bétel în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, în luna pe care o alesese de unul singur: a adus jertfe pe altar arzând tămâie. (Cartea întâi a Regilor 12, 33)
În ziua aceea a dat un semn, zicând: „Acesta este semnul că Domnul a vorbit: iată, altarul se va despica şi cenuşa de pe el se va vărsa”. (Cartea întâi a Regilor 13, 3)
Era un profet bătrân care locuia la Bétel. Fiul său a venit şi i-a povestit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Bétel în ziua [aceea]; le-a povestit tatălui său, precum şi cuvintele pe care i le spusese regelui. (Cartea întâi a Regilor 13, 11)
