Talált 197 Eredmények: Zece

  • Regele a zis să se facă astfel: a fost dat un decret în Súsa, iar cei zece fii ai lui Amán au fost spânzuraţi. (Cartea Estérei 10, 14)

  • Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa; cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde! (Cartea Psalmilor 33, 2)

  • Vor cădea alături de tine o mie şi zece mii, la dreapta ta, dar de tine [nimic] nu se va apropia. (Cartea Psalmilor 91, 7)

  • cu [lira] cu zece coarde şi cu harpa, cu cântare de alăută! (Cartea Psalmilor 92, 4)

  • Dumnezeule, îţi voi cânta un cântec nou, pe harpa cu zece coarde voi cânta psalmi pentru tine, (Cartea Psalmilor 144, 9)

  • După acestea, Iúda a stabilit conducători ai poporului peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece. (Cartea întâi a Macabéilor 3, 55)

  • A venit în Iduméea şi şi-a fixat tabăra la Baitsúr. Iúda le-a stat împotrivă cu zece mii de bărbaţi. (Cartea întâi a Macabéilor 4, 29)

  • Când Ionatán a auzit cuvintele lui Apolónius, s-a tulburat în cuget. A ales zece mii de bărbaţi şi a ieşit din Ierusalím. Iar Símon, fratele lui, i-a ieşit în întâmpinare ca să-l ajute. (Cartea întâi a Macabéilor 10, 74)

  • Iúda Macabéul, împreună cu vreo zece tovarăşi, retrăgându-se în pustiu, îşi ducea viaţa în munţi în felul fiarelor împreună cu cei care erau cu el. Se hrăneau numai cu ierburi, ca să se ferească de impuritate. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 27)

  • Dositéos şi Sosípatros, care erau dintre căpeteniile Macabéului, s-au dus şi i-au ucis pe cei pe care Timotéi îi lăsase în fortăreaţă, mai mult de zece mii de oameni. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 19)

  • Cu el era Lýsias, tutorele şi [responsabilul] peste treburile [statului]. Fiecare avea o armată grecească de o sută zece mii de pedestraşi, cinci mii trei sute de călăreţi, douăzeci şi doi de elefanţi şi trei sute de care de luptă dotate cu coase. (Cartea a doua a Macabéilor 13, 2)

  • Înţelepciunea îl întăreşte pe cel înţelept mai mult decât zece guvernatori care sunt în cetate. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 19)


“Não queremos aceitar o fato de que o sofrimento é necessário para nossa alma e de que a cruz deve ser o nosso pão cotidiano. Assim como o corpo precisa ser nutrido, também a alma precisa da cruz, dia a dia, para purificá-la e desapegá-la das coisas terrenas. Não queremos entender que Deus não quer e não pode salvar-nos nem santificar-nos sem a cruz. Quanto mais Ele chama uma alma a Si, mais a santifica por meio da cruz.” São Padre Pio de Pietrelcina