Talált 197 Eredmények: Zece

  • Toate zilele lui Chénan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit. (Cartea Genezei 5, 14)

  • Sarái, soţia lui Abrám, a luat-o pe Agár egiptéanca, sclava ei – după zece ani de când Abrám se stabilise în ţara Canaán – şi i-a dat-o bărbatului ei, Abrám, ca soţie. (Cartea Genezei 16, 3)

  • A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată! Poate se vor găsi acolo zece!”. A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!”. (Cartea Genezei 18, 32)

  • Servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat având cu el [lucruri] din toate bunurile stăpânului său. S-a ridicat şi a plecat în Arám-Naharáim, în cetatea lui Nahór. (Cartea Genezei 24, 10)

  • Când cămilele au terminat de băut, omul a luat un inel din aur, de greutatea unei jumătăţi de [síclu], şi două brăţări pentru mâinile ei în greutate de zece [sícli] din aur. (Cartea Genezei 24, 22)

  • Fratele ei şi mama ei au zis: „Fata să mai stea cu noi măcar vreo zece zile; după aceea va pleca!”. (Cartea Genezei 24, 55)

  • Dar tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori; însă Dumnezeu nu i-a dat să-mi facă rău. (Cartea Genezei 31, 7)

  • Aşa mi-au fost mie cei douăzeci de ani [de când sunt] în casa ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat plata. (Cartea Genezei 31, 41)

  • treizeci de cămile care alăptau cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. (Cartea Genezei 32, 16)

  • Şi au coborât fraţii lui Iosíf, zece din ei, ca să cumpere grâu din Egipt. (Cartea Genezei 42, 3)

  • Tatălui său i-a trimis astfel: zece măgari încărcaţi cu tot ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi hrană pentru tatăl său [ca să aibă] pe drum. (Cartea Genezei 45, 23)

  • Iosíf a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său. Iosíf a trăit o sută zece ani. (Cartea Genezei 50, 22)


“Pobres e desafortunadas as almas que se envolvem no turbilhão de preocupações deste mundo. Quanto mais amam o mundo, mais suas paixões crescem, mais queimam de desejos, mais se tornam incapazes de atingir seus objetivos. E vêm, então, as inquietações, as impaciências e terríveis sofrimentos profundos, pois seus corações não palpitam com a caridade e o amor. Rezemos por essas almas desafortunadas e miseráveis, para que Jesus, em Sua infinita misericórdia, possa perdoá-las e conduzi-las a Ele.” São Padre Pio de Pietrelcina