Talált 5396 Eredmények: Totul Este Vanitate
Bunătatea este ca un paradis cu binecuvântări şi pomana va rămâne în veci. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 17)
Viaţa celui independent şi a lucrătorului va fi dulce, dar mai presus de amândoi este cel care găseşte o comoară. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 18)
Copiii şi construirea cetăţii statornicesc numele, dar mai presus de amândouă este socotită femeia fără cusur. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 19)
Flautul şi psalterionul fac plăcută melodia, dar mai presus de amândouă este limba plăcută. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 21)
Graţia şi frumuseţea le doreşte ochiul, dar mai presus de amândouă este verdeaţa semănăturii. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 22)
Aurul şi argintul dau siguranţă piciorului, dar mai presus de amândouă este apreciat sfatul. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 25)
Averea şi puterea vor înălţa inima, dar mai presus de amândouă este teama de Domnul. În teama de Domnul nu este pagubă şi în ea nu mai trebuie căutat ajutor. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 26)
Teama de Domnul este un paradis de binecuvântare, dar mai presus de orice glorie, ea îl protejează [pe om]. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 27)
Pentru bărbatul care priveşte la masa străină, viaţa lui nu este de socotit viaţă. El îşi va întina sufletul la mesele străine, însă bărbatul cunoscător şi educat se va feri. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 29)
În gura celui neruşinat este dulce cerşitul, dar în sânul său un foc va arde. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 30)
O, moarte, amară este amintirea ta pentru omul care trăieşte în pace între averile sale, pentru bărbatul lipsit de griji, care are succes în toate şi care mai are putere să primească hrană! (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 41, 1)
O, moarte, frumoasă este judecata ta pentru omul nevoiaş, care este lipsit de putere la adânci bătrâneţi, care este preocupat de toate şi care este neîncrezător şi a pierdut răbdarea! (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 41, 2)
