Talált 5396 Eredmények: Totul Este Vanitate
Căci acesta vine în deşertăciune şi se duce în întuneric, iar numele lui este acoperit de întuneric. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 4)
El nu a văzut nici soarele şi nu l-a cunoscut, şi totuşi odihna lui este mai mare decât a acestuia. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 5)
Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi sufletul lui nu se satură. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 7)
Mai bine să vezi cu ochii decât să ai un suflet frământat. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 9)
Ceea ce este deja i s-a pus numele şi este cunoscut ceea ce este omul: el nu poate să se judece cu cel care este mai puternic decât el. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 10)
Cine ştie ce este bine pentru om în viaţă; în timpul zilelor vieţii lui deşarte, el este făcut ca o umbră. Cine poate să-i facă cunoscut omului ce va fi după el sub soare? (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 12)
Mai bun este numele decât untdelemnul cel bun şi ziua morţii, decât ziua naşterii. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 1)
Mai bine să mergi la o casă de jale decât să mergi la o casă de ospeţe, căci ea este sfârşitul fiecărui om şi cel viu pune la inimă. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 2)
Inima celor înţelepţi este în casa de jale, dar inima celor nesimţiţi este în casa de veselie. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 4)
Căci ca trosnetul spinilor sub oală, aşa este râsul celor nesimţiţi: şi aceasta este deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 6)
E bună înţelepciunea împreună cu moştenirea: este un avantaj pentru cei care văd soarele. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 11)
[E bine] la umbra înţelepciunii şi [e bine] la umbra argintului, dar cunoaşterea este un avantaj şi înţelepciunea îl face să trăiască pe cel care o posedă. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 12)
