Talált 380 Eredmények: Timpul
pe care, la timpul potrivit, o va face cunoscută fericitul şi unicul Stăpânitor, Regele regilor şi Domnul domnilor, (Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Timotéi 6, 15)
Căci va veni timpul când nu vor mai primi învăţătura sănătoasă, ci, după propriile pofte, se vor înconjura de învăţători care să le delecteze auzul. (Scrisoarea a doua sf. apostol Paul către Timotéi 4, 3)
Eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. (Scrisoarea a doua sf. apostol Paul către Timotéi 4, 6)
dar care, la timpul stabilit, a făcut cunoscut cuvântul său prin predicarea ce mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Tit 1, 3)
Aşadar, să ne apropiem cu toată îndrăzneala de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit! (Scrisoarea către Evrei 4, 16)
Aceasta este o parabolă pentru timpul de faţă, după care darurile şi jertfele care se aduc nu pot desăvârşi conştiinţa celui care aduce cult. (Scrisoarea către Evrei 9, 9)
Acestea sunt doar rituri trupeşti cu privire la mâncăruri, la băuturi şi la diferite spălări impuse până la timpul îndreptării. (Scrisoarea către Evrei 9, 10)
Şi de aceea el este mijlocitorul unei alianţe noi, pentru ca, prin moartea lui pentru răscumpărarea din greşelile din timpul primei alianţe, cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii veşnice. (Scrisoarea către Evrei 9, 15)
Şi ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeón, Bárac, Samsón, Iéfte, Davíd şi Samuél şi despre profeţi, (Scrisoarea către Evrei 11, 32)
Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie manifestată în timpul de pe urmă. (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 1, 5)
Şi dacă îl numiţi Tată pe cel care, fără de părtinire, judecă fapta fiecăruia, purtaţi-vă cu teamă în timpul înstrăinării voastre! (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 1, 17)
pentru a nu mai sluji poftelor omeneşti, ci voinţei lui Dumnezeu, în timpul care rămâne de trăit în trup. (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 4, 2)
