Talált 372 Eredmények: Saul

  • Davíd a mers şi a luat oasele lui Saul şi oasele lui Ionatán, fiul său, de la stăpânii din Iábeş-Galaád care le luaseră din piaţa Bet-Şeán, unde filisténii îi spânzuraseră când l-au ucis pe Saul la Ghelbóe. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 12)

  • A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele lui Ionatán, fiul său. Au adunat şi oasele celor ce fuseseră spânzuraţi. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 13)

  • Au îngropat oasele lui Saul şi ale lui Ionatán, fiul său, în ţinutul lui Beniamín, la Ţéla, în mormântul lui Chiş, tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor faţă de ţară. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 14)

  • Davíd a pronunţat către Domnul cuvintele acestei cântări în ziua când l-a eliberat Domnul din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. (Cartea a doua a lui Samuél 22, 1)

  • Samlá a murit, iar în locul lui a domnit Saul din Rehobót Hanáhar. (Cartea întâi a Cronicilor 1, 48)

  • Saul a murit, iar în locul lui a domnit Báal-Hanán, fiul lui Acbór. (Cartea întâi a Cronicilor 1, 49)

  • Fiii lui Simeón: Nemuél, Iamín, Iaríb, Zérah, Saul. (Cartea întâi a Cronicilor 4, 24)

  • În zilele lui Saul, au făcut război cu cei din Agár. Aceştia au căzut în mâinile lor şi ei au locuit în corturile lor pe toată partea de răsărit a Galaádului. (Cartea întâi a Cronicilor 5, 10)

  • (24) Táhat, fiul său; Uriél, fiul său; Uzía, fiul său; Saul, fiul său. (Cartea întâi a Cronicilor 6, 9)

  • Ner i-a dat naştere lui Chiş; Chiş i-a dat naştere lui Saul; Saul le-a dat naştere lui Ionatán, lui Malchí-Şúa, lui Abínadab şi lui Eşbáal. (Cartea întâi a Cronicilor 8, 33)

  • Ner i-a dat naștere lui Chiş; Chiş i-a dat naștere lui Saul; Saul le-a dat naștere lui Ionatán, lui Malchí-Şúa, lui Abínadab şi lui Eşbáal. (Cartea întâi a Cronicilor 9, 39)

  • Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi i-au lovit pe Ionatán, Abínadab şi Malchí-Şúa, fiii lui Saul. (Cartea întâi a Cronicilor 10, 2)


“Caminhe com alegria e com o coração o mais sincero e aberto que puder. E quando não conseguir manter esta santa alegria, ao menos não perca nunca o valor e a confiança em Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina