Talált 1087 Eredmények: Regii Lui Iuda
Iúda a fost bătut înaintea lui Israél şi fiecare a fugit la cortul lui. (Cartea a doua a Cronicilor 25, 22)
Dar pe Amasía, regele lui Iúda – fiul lui Ióas, fiul lui Ahazía –, Ióas, regele lui Israél, l-a prins la Bet-Şémeş şi l-a dus la Ierusalím. A făcut o spărtură de patru sute de cóţi în zidul Ierusalímului, de la Poarta Efraím până la Poarta Unghiului. (Cartea a doua a Cronicilor 25, 23)
Amasía, fiul lui Ióas, regele lui Iúda, a mai trăit cincisprezece ani după moartea lui Ióas, fiul lui Ioaház, regele lui Israél. (Cartea a doua a Cronicilor 25, 25)
Celelalte fapte ale lui Amasía, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt ele oare scrise în Cartea Regilor lui Iúda şi ai lui Israél? (Cartea a doua a Cronicilor 25, 26)
L-au dus pe cai şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iúda. (Cartea a doua a Cronicilor 25, 28)
Tot poporul din Iúda l-a luat pe Ozía, care avea şaisprezece ani, şi l-a făcut rege în locul tatălui său, Amasía. (Cartea a doua a Cronicilor 26, 1)
Ozía a reconstruit [cetatea] Elót şi a adus-o înapoi la Iúda după ce regele a adormit cu părinţii săi. (Cartea a doua a Cronicilor 26, 2)
A construit cetăţi în muntele lui Iúda, iar în păduri a construit fortăreţe şi turnuri. (Cartea a doua a Cronicilor 27, 4)
Celelalte fapte ale lui Iotám, toate războaiele lui, toate căile lui, iată-le scrise în Cartea Regilor lui Israél şi ai lui Iúda! (Cartea a doua a Cronicilor 27, 7)
Pécah, fiul lui Remalía, a ucis într-o singură zi o sută douăzeci de mii de oameni ai lui Iúda, toţi viteji, pentru că îl părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. (Cartea a doua a Cronicilor 28, 6)
Acolo era un profet al Domnului al cărui nume era Óded. El a ieşit înaintea armatei care venea la Samaría şi le-a zis: „Pentru că mânia Domnului Dumnezeului părinţilor a fost asupra lui Iúda, vi i-a dat în mâinile voastre. Iar voi i-aţi ucis cu o furie care ajunge până la cer. (Cartea a doua a Cronicilor 28, 9)
Acum, voi ziceţi că fiii lui Iúda şi ai Ierusalímului vor deveni sclavii şi sclavele voastre. Dar oare nu există între voi vinovăţii faţă de Domnul Dumnezeul vostru? (Cartea a doua a Cronicilor 28, 10)
