Talált 719 Eredmények: Regelui
Lýsias i-a ales pe Ptoleméu, [fiul] lui Doriménes, pe Nicanór şi pe Górgias, bărbaţi puternici dintre prietenii regelui. (Cartea întâi a Macabéilor 3, 38)
A trimis împreună cu ei patruzeci de mii de bărbaţi şi şapte mii de cai ca să meargă în ţara Iudéii şi să o distrugă, după cuvântul regelui. (Cartea întâi a Macabéilor 3, 39)
Iúda şi fraţii lui au văzut că se înmulţesc relele şi că armatele şi-au fixat tabăra în ţinuturile lor. Şi au aflat de cuvintele regelui prin care poruncea să nimicească şi să spulbere poporul. (Cartea întâi a Macabéilor 3, 42)
Iúda a auzit şi au plecat el şi cei viteji ca să lovească armata regelui care era la Emáus (Cartea întâi a Macabéilor 4, 3)
Iúda a plecat din fortăreaţă şi şi-a fixat tabăra la Baitzaharía, în faţa taberei regelui. (Cartea întâi a Macabéilor 6, 32)
O parte a trupei regelui a stat pe înălţimea muntelui, iar alta, la poale. Înaintau în siguranţă şi ordonat. (Cartea întâi a Macabéilor 6, 40)
Iúda şi trupa lui s-au apropiat de linia de bătaie şi au căzut din trupa regelui şase sute de bărbaţi. (Cartea întâi a Macabéilor 6, 42)
Cei din tabăra regelui au urcat să le iasă înainte spre Ierusalím, iar regele şi-a fixat tabăra împotriva Iudeii şi a muntelui Sión. (Cartea întâi a Macabéilor 6, 48)
atunci s-a pregătit şi s-a grăbit să plece. Le-a zis regelui, conducătorilor armatei şi oamenilor: „Noi ne sfârşim pe zi ce trece, hrana noastră este puţină, locul pe care îl asediem este întărit şi [problemele] domniei sunt asupra noastră. (Cartea întâi a Macabéilor 6, 57)
Acest cuvânt a fost plăcut regelui şi căpeteniilor. Au trimis la ei să facă pace, iar ei au acceptat. (Cartea întâi a Macabéilor 6, 60)
Au acuzat poporul înaintea regelui, zicând: „Iúda şi fraţii lui i-au nimicit pe toţi prietenii tăi, iar pe noi ne-au alungat din ţara noastră. (Cartea întâi a Macabéilor 7, 6)
Acum, trimite oameni în care te încrezi ca să meargă şi să vadă toată distrugerea pe care ne-au făcut-o nouă şi ţării regelui şi pedepseşte-i pe ei şi pe toţi cei care îi ajută!”. (Cartea întâi a Macabéilor 7, 7)
