Talált 2632 Eredmények: Râs
Atunci, Tobít, răspunzând, i-a zis lui Tobía, fiul său: „El mi-a dat o scrisoare semnată de el şi eu i-am dat lui scrisoarea semnată de mine. Am rupt-o în două şi fiecare a luat o [bucată]. I-am dat-o împreună cu argintul şi, iată, sunt şapte ani de când eu i-am încredinţat argintul. Acum, copile, caută-ţi un om de încredere care să meargă cu tine şi-i vom da răsplată când te vei întoarce! Adu acest argint!”. (Cartea lui Tobía 5, 3)
[Tobía] i-a răspuns: „Rămâi cu mine, tinere, până când merg să-i dau de ştire tatălui! Am nevoie să vii cu mine şi-ţi voi da plată”. (Cartea lui Tobía 5, 7)
Tobía s-a dus şi l-a chemat: „Tinere, tata te cheamă!”. A venit la el şi l-a salutat el mai întâi pe Tobít: „Să ai parte de multe bucurii!”. Tobít i-a răspuns, zicându-i: „De ce aş avea să mă bucur? Căci sunt cu ochi neputincioşi şi nu văd lumina cerului, ci zac în întuneric asemenea morţilor care nu văd lumina. Deşi trăiesc, sunt printre morţi; aud glasul oamenilor, dar nu-i văd”. [Rafaél] i-a zis: „Ai încredere că vei fi în curând vindecat de Dumnezeu; ai încredere!”. Tobít i-a răspuns: „Tobía, fiul meu, vrea să meargă în Média. Vei putea merge împreună cu el ca să-l conduci? Îţi voi da plată, frate”. El i-a zis: „Pot să merg cu el, ştiu toate drumurile. Am călătorit de multe ori în Média şi am străbătut toate câmpiile şi munţii ei şi-i cunosc toate drumurile”. (Cartea lui Tobía 5, 10)
Tobía, răspunzând, i-a zis lui Rafaél: „Frate Azaría, am auzit că a fost dată deja [de soţie] la şapte bărbaţi, iar ei au murit în camera lor nupţială; chiar în noaptea în care au intrat la ea au murit. Am auzit spunându-se că un demon i-a omorât. (Cartea lui Tobía 6, 14)
Édna i-a întrebat şi le-a spus: „De unde sunteţi, fraţilor!”. Ei i-au răspuns: „Suntem dintre fiii lui Neftáli luaţi captivi la Niníve”. (Cartea lui Tobía 7, 3)
Ea le-a zis: „Îl cunoaşteţi pe Tobít, fratele nostru?”. Ei i-au răspuns: „Îl cunoaştem”. (Cartea lui Tobía 7, 4)
Ea le-a zis: „Este sănătos?”. Ei i-au răspuns: „Este sănătos, trăieşte!”. Iar Tobía i-a spus: „Este tatăl meu”. (Cartea lui Tobía 7, 5)
Raguél, sculându-se, i-a chemat pe slujitori la sine, au mers şi au săpat o groapă. Căci spunea: „În caz că a murit, să nu ajungem de râs şi de ruşine!”. (Cartea lui Tobía 8, 10)
Când s-au împlinit cele paisprezece zile de nuntă pe care Raguél jurase să le facă pentru fiica lui, Tobía a mers la el şi i-a zis: „Lasă-mă să plec, căci eu ştiu că tatăl meu şi mama mea nu cred că mă vor mai vedea! Acum, te rog, tată, lasă-mă să merg la tatăl meu, căci ţi-am făcut cunoscut cum l-am lăsat!”. (Cartea lui Tobía 10, 8)
Tobít i-a răspuns: „Este drept să ia jumătate din toate bunurile cu care a venit”. (Cartea lui Tobía 12, 4)
Când nu ai ezitat să te scoli şi să părăseşti prânzul, să mergi şi să-l iei pe cel mort, eu eram trimis la tine să te încerc. (Cartea lui Tobía 12, 13)
Daţi mărturie despre el, fii ai lui Israél, înaintea neamurilor, căci el v-a împrăştiat printre ele! (Cartea lui Tobía 13, 3)
