Talált 8625 Eredmények: Lor
Şi nicio putere a focului să strălucească, nici flama strălucitoare a aştrilor nu reuşea să lumineze acea noapte îngrozitoare. (Cartea Înţelepciunii 17, 5)
Chiar dacă nimic tulburător nu-i înfricoşa, îngroziţi de trecerea fiarelor şi de şuieratul reptilelor, piereau tremurând şi nu mai voiau să privească aerul de care nu se poate scăpa nicăieri. (Cartea Înţelepciunii 17, 9)
Căci teama nu este altceva decât abandonarea ajutoarelor gândirii. (Cartea Înţelepciunii 17, 11)
Dar ei, în noaptea cu adevărat neputincioasă, ieşită din ascunzişurile de nepătruns ale locuinţei morţilor, erau adormiţi de acelaşi somn, (Cartea Înţelepciunii 17, 13)
când erau mânaţi de minunile fantasmelor, când erau paralizaţi de abaterea sufletului, căci erau copleşiţi de o teamă neprevăzută şi neaşteptată. (Cartea Înţelepciunii 17, 14)
Sau dacă era şuieratul vântului sau ecoul plăcut al păsărilor printre ramurile abundente, sau ritmul apei care curgea cu putere, sau zgomotul pătrunzător al pietrelor care se prăvăleau, (Cartea Înţelepciunii 17, 17)
sau trecerea neobservată a animalelor săltăreţe, sau sunetul fiarelor care răgeau şi mai pătrunzător, sau ecoul care se răsfrângea din adâncul munţilor, îi paralizau înspăimântându-i. (Cartea Înţelepciunii 17, 18)
Dar numai asupra lor se întindea o noapte grea, imagine a întunericului care avea să-i învăluie, iar ei erau pentru ei înşişi şi mai greoi decât întunericul. (Cartea Înţelepciunii 17, 20)
Dar pentru sfinţii tăi, era o lumină foarte mare, însă ei, auzind vocea lor, dar nevăzându-le înfăţişarea, îi declarau fericiţi pentru că nu sufereau ca şi ei. (Cartea Înţelepciunii 18, 1)
Dimpotrivă, lor le-ai dat o coloană de foc arzând drept călăuză pentru o călătorie necunoscută şi soare nevătămător, pentru o pribegie onorabilă. (Cartea Înţelepciunii 18, 3)
Pentru că ei voiau să-i ucidă pe pruncii sfinţilor – un singur copil a fost expus şi salvat – ca pedeapsă, ai luat o mulţime dintre copiii lor şi i-ai ucis pe toţi deodată în apa violentă. (Cartea Înţelepciunii 18, 5)
Acea noapte a fost făcută cunoscută de mai înainte părinţilor noştri, pentru ca, ştiind cu siguranţă în ce jurăminte au crezut, să se bucure. (Cartea Înţelepciunii 18, 6)