Talált 623 Eredmények: Foc
Întrucât avem de gând ca, în luna Casléu, în [ziua] a douăzeci şi cincea, să celebrăm purificarea templului, am crezut necesar să vă înştiinţăm ca şi voi să celebraţi [Sărbătoarea] Corturilor şi a focului [care s-a arătat] când Nehemía, după ce a reconstruit templul şi altarul, a adus jertfe. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 18)
Când părinţii noştri au fost duşi în Pérsia, atunci preoţi credincioşi au luat din focul de pe altar, l-au ascuns cu grijă în interiorul unei fântâni secate şi l-au pus în siguranţă, în aşa fel încât nimeni să nu ştie. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 19)
Trecând mulţi ani, când a decis Dumnezeu, Nehemía a fost trimis de către regele Pérsiei [în Iudéea]. Atunci, el i-a trimis după foc pe descendenţii preoţilor care-l ascunseseră. Când aceştia i-au adus la cunoştinţă că nu au găsit foc, ci numai apă densă, le-a poruncit să o scoată şi să o aducă. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 20)
După ce au făcut aceasta, după ce a trecut ceva timp, a ieşit soarele, care mai întâi era în nori, şi s-a ridicat un foc mare care i-a mirat pe toţi. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 22)
Când au fost cunoscute faptele şi i s-a adus la cunoştinţă regelui perşilor că în locul unde preoţii deportaţi ascunseseră focul a apărut apă, cu care Nehemía şi cei din jurul lui au purificat cele ale jertfei, (Cartea a doua a Macabéilor 1, 33)
Se găseşte în scrieri că profetul Ieremía le-a poruncit celor deportaţi să ia foc, cum este indicat, (Cartea a doua a Macabéilor 2, 1)
După cum Moise s-a rugat la Domnul şi a coborât foc din cer şi a mistuit cele ale jertfei, tot la fel şi Solomón s-a rugat şi a căzut foc care a consumat arderile de tot. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 10)
Regele, furios, a poruncit să fie puse pe foc tigăi şi oale. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 3)
După ce l-au mutilat, a poruncit să fie adus înaintea tuturor, lângă foc, şi să fie fript de viu în tigaie. Şi în timp ce aburul se răspândea abundent din tigaie, ceilalţi se încurajau unii pe alţii împreună cu mama lor să moară în chip nobil, spunând astfel: (Cartea a doua a Macabéilor 7, 5)
Venind pe neaşteptate în cetăţi şi sate, [Iúda Macabéul] le dădea foc şi, ocupând locuri convenabile, punea pe fugă mulţi duşmani. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 6)
În timp ce se celebra victoria în patrie, i-au ars pe cei care dăduseră foc porţilor sfinte şi pe Calisténes, care fugise într-o căsuţă. Astfel, ei şi-au primit răsplata pentru nelegiuirea lor. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 33)
Însă el nu-şi potolea în niciun fel mândria, ba chiar se umplea mai mult de trufie, suflând focul furiei împotriva iudeilor şi poruncind să grăbească mersul. Deodată a căzut din carul care gonea cu zgomot, iar căzătura a fost atât de puternică, încât şi-a zdrobit toate mădularele trupului. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 7)