Talált 8498 Eredmények: Din
Însufleţindu-i prin [cuvinte] din Lege şi din Profeţi şi cu amintirea luptelor pe care le dăduseră, i-a făcut şi mai curajoşi. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 9)
Viziunea era aceasta: „[L-am văzut] pe Onías, cel care fusese mare preot, bărbat frumos şi bun, modest la înfăţişare şi blând în purtare, cu vorbă dulce, care din copilărie se deprinsese cu toate virtuţile, care îşi ridica mâinile şi se ruga pentru tot poporul iudeilor. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 12)
În acelaşi fel, i s-a arătat un chip de bărbat distins prin părul său alb şi răspândind în jur o maiestate impunătoare. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 13)
«Primeşte sabia sfântă ca dar din partea lui Dumnezeu prin care îi vei zdrobi pe adversari!»”. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 16)
Căci cea dintâi şi cea mai mare teamă a lor nu era atât cu privire la femeile, copiii, fraţii şi rudele lor, cât mai ales cu privire la templul consacrat. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 18)
[Iúda] Macabéul, văzând mulţimea duşmanilor apropiindu-se, armele diferite pregătite şi cruzimea fiarelor, şi-a ridicat mâinile spre cer şi l-a invocat pe Domnul, cel care face minuni, ştiind că nu datorită armelor, ci din hotărârea lui li se dă victoria celor vrednici. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 21)
Atunci s-a rugat astfel: „Stăpâne, tu l-ai trimis pe îngerul tău în timpul lui Ezechía, regele Iudéii, şi el a ucis din armata lui Senaheríb cam o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 22)
[Iúda], cel care se dăruise mai întâi trup şi suflet pentru concetăţenii [săi], care îşi păstrase din tinereţe bunăvoinţa faţă de cei de un neam cu el, a poruncit să i se taie lui Nicanór capul şi braţul din umăr şi să fie duse la Ierusalím. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 30)
Ajungând acolo, i-a convocat pe conaţionali şi i-a pus pe preoţi în faţa altarului. Apoi i-a trimis după cei din fortăreaţă. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 31)
Toţi au stabilit, prin vot comun, să nu lase neînsemnată această zi, ci să o sărbătorească în a treisprezecea zi din luna a douăsprezecea – aceasta se numeşte Adár în limba siriacă – în ajunul zilei lui Mardohéu. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 36)
Astfel s-au încheiat cele despre Nicanór şi, pentru că, din acel moment, cetatea a rămas în stăpânirea evreilor, termin şi eu aici istorisirea mea. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 37)
Vor mânca din roadele căilor lor, se vor sătura din planurile lor. (Cartea Proverbelor 1, 31)