Talált 993 Eredmények: David Consilieri
A văzut tabăra puternică şi s-a rugat, zicând: „Binecuvântat eşti tu, Mântuitorul lui Israél, care ai zdrobit violenţa celui puternic prin mâna slujitorului tău Davíd şi ai dat tabăra străinilor în mâna lui Ionatán, fiul lui Saul, şi a celui care-i purta armele! (Cartea întâi a Macabéilor 4, 30)
Au căzut dintre cei care erau cu Nicanór cam cinci sute de bărbaţi, iar [ceilalţi] au fugit spre cetatea lui Davíd. (Cartea întâi a Macabéilor 7, 32)
În zilele lui, i-a fost dat să nimicească neamurile care erau în ţinuturile lor şi pe cei din cetatea lui Davíd, din Ierusalím: aceştia îşi făcuseră o fortăreaţă din care ieşeau şi contaminau împrejurimile sanctuarului şi provocau un mare dezastru sfinţeniei [sanctuarului]. (Cartea întâi a Macabéilor 14, 36)
Mai este relatat în Scrierile şi Memoriile lui Nehemía cum [Nehemía] a înfiinţat o bibliotecă şi a adunat cărţile despre regi şi despre profeţi, cele ale lui Davíd şi scrisorile regilor despre darurile voluntare. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 13)
Proverbele lui Solomón, fiul lui Davíd, regele lui Israél, (Cartea Proverbelor 1, 1)
Cuvintele lui Qohelét, fiul lui Davíd, rege în Ierusalím. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 1, 1)
Gâtul tău este ca turnul lui Davíd, construit pe trofee: o mie de scuturi atârnă de el, toate paveze ale celor viteji. (Cartea Cântarea Cântărilor 4, 4)
A fost şi o alianţă cu Davíd, fiul lui Iése din tribul lui Iúda. Moştenirea regelui este numai din fiu în fiu, dar moştenirea lui Áaron este pentru [toată] descendenţa lui. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 45, 25)
După acestea, s-a ridicat Natán ca să profeţească în zilele lui Davíd. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 47, 1)
Aşa cum grăsimea este pusă deoparte din [jertfa] mântuitoare, tot aşa Davíd, dintre fiii lui Israél. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 47, 2)
Dar Domnul nu-şi va lăsa îndurarea şi nu se va pierde [niciunul] din cuvintele sale. Nu va lăsa să fie nimiciţi nepoţii alesului său şi nu a îndepărtat descendenţa celui care l-a iubit pe el. Lui Iacób i-a dat un rest şi lui Davíd, o rădăcină din el. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 47, 22)
Cu toate acestea, poporul nu s-a convertit şi nu s-au îndepărtat de păcatele lor până când au fost scoşi din ţara lor şi au fost împrăştiaţi pe tot pământul. A rămas popor puţin şi un principe în casa lui Davíd. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 48, 15)
