Talált 1068 Eredmények: David și Absalom
Atunci preotul Sadóc a coborât cu profetul Natán, cu Benáia, fiul lui Iehoiáda, cu chereteii şi peleteii, l-au pus pe Solomón călare pe măgăriţa regelui Davíd şi l-au dus la Ghihón. (Cartea întâi a Regilor 1, 38)
Ionatán i-a răspuns lui Adonía: „De fapt, stăpânul nostru, regele Davíd, l-a stabilit rege pe Solomón. (Cartea întâi a Regilor 1, 43)
Chiar şi slujitorii regelui au venit să-l binecuvânteze pe stăpânul nostru, regele Davíd, zicând: «Să facă Dumnezeul tău numele lui Solomón mai vestit decât numele tău şi el să facă mai mare tronul său decât tronul tău!». Şi regele s-a închinat pe patul său. (Cartea întâi a Regilor 1, 47)
S-au apropiat zilele lui Davíd să moară şi i-a dat porunci lui Solomón, fiul său, zicând: (Cartea întâi a Regilor 2, 1)
Faţă de fiii lui Barzilái din Galaád să arăţi bunăvoinţă! Să fie între cei care mănâncă la masa ta! Căci s-au apropiat de mine când fugeam de Absalóm, fratele tău. (Cartea întâi a Regilor 2, 7)
Davíd a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui Davíd. (Cartea întâi a Regilor 2, 10)
Zilele cât Davíd a fost rege peste Israél au fost de patruzeci de ani: la Hebrón a domnit şapte ani, iar la Ierusalím a domnit treizeci şi trei de ani. (Cartea întâi a Regilor 2, 11)
Solomón a stat pe scaunul de domnie al lui Davíd, tatăl său, şi stăpânirea lui s-a întărit foarte mult. (Cartea întâi a Regilor 2, 12)
Acum, viu este Domnul, care m-a întărit şi m-a pus să stau pe tronul lui Davíd, tatăl meu, şi care mi-a făcut o casă, după cum a promis: astăzi va muri Adonía!”. (Cartea întâi a Regilor 2, 24)
Lui Abiatár, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatót, la terenurile tale, căci eşti un om sortit morţii! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianţa Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu Davíd şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu”. (Cartea întâi a Regilor 2, 26)
A ajuns vestea până la Ióab, care se dăduse după Adonía, chiar dacă nu se dăduse după Absalóm. Ióab a fugit la cortul Domnului şi s-a prins de coarnele altarului. (Cartea întâi a Regilor 2, 28)
Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu Davíd nu ştia: pe Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israél, şi pe Amása, fiul lui Iéter, căpetenia armatei lui Iúda. (Cartea întâi a Regilor 2, 32)
