Talált 3298 Eredmények: Cuvântul Domnului
Heliodór a adus jertfă Domnului şi a făcut multe rugăciuni celui care-l readusese la viaţă. După ce s-a despărţit prieteneşte de Onías, a plecat la rege. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 35)
Apoi, aprins fiind de mânie, imediat i-a luat lui Andrónic [mantia] de purpură şi, rupându-i hainele, l-a purtat prin toată cetatea până în locul unde acesta îşi arătase nelegiuirea faţă de Onías. Acolo l-a scos din lumea aceasta pe ticălos şi s-a împlinit pedeapsa dreaptă a Domnului. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 38)
[I-a cerut] lui Eleazár să citească din Cartea Sfântă şi a dat [cuvântul] de ordine: „Ajutorul lui Dumnezeu”. Apoi, în fruntea primei grupe, a pornit împotriva lui Nicanór. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 23)
După ce au făcut acestea, au rostit o rugăciune comună, cerându-i Domnului celui îndurător să se împace pentru totdeauna cu slujitorii săi. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 29)
umilit cu ajutorul Domnului de către cei pe care îi considera că sunt de nimic – şi-a aruncat veşmântul de glorie şi, pornind singur ca un sclav fugar în pustiu, a ajuns la Antiohía, încă prea norocos după distrugerea armatei. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 35)
Dar Domnul care vede toate, Dumnezeul lui Israél, l-a lovit cu o boală nevăzută şi incurabilă: de îndată ce a spus cuvântul [acesta], l-a cuprins o durere fără leac în măruntaie însoţită de groaznice chinuri lăuntrice. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 5)
Însă acest ticălos se ruga Domnului – care nu avea să se îndure de el –, spunând (Cartea a doua a Macabéilor 9, 13)
[Iúda] Macabéul şi cei care erau cu el, sub călăuzirea Domnului, au luat înapoi templul şi cetatea. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 1)
Când cei care erau cu [Iúda] Macabéul au aflat că [Lýsias] bate cetăţile, au început cu suspine şi lacrimi să se roage Domnului împreună cu mulţimea să-l trimită pe îngerul cel bun ca să-l salveze pe Israél. (Cartea a doua a Macabéilor 11, 6)
Dându-le alor săi [cuvântul] de ordine: „Biruinţa lui Dumnezeu”, a năvălit noaptea, împreună cu cei mai buni tineri aleşi, asupra cortului regesc şi a ucis cam la două mii de oameni; a străpuns elefantul cel mai mare împreună cu cel care îl conducea. (Cartea a doua a Macabéilor 13, 15)
Apoi, toţi au înălţat către cer binecuvântări Domnului care se arătase şi au zis: „Binecuvântat să fie cel care şi-a păzit locul sfânt neprofanat!”. (Cartea a doua a Macabéilor 15, 34)
Nu refuza disciplina Domnului, fiule, şi nu te dezgusta de reproşul lui! (Cartea Proverbelor 3, 11)
