Talált 2774 Eredmények: Copiii Lui Dumnezeu
Copiii lor şi-au pierdut vlaga, iar femeile, copiii şi tinerii leşinau de sete şi cădeau în pieţele cetăţii şi la ieşirile porţilor şi nu mai era nicio putere în ei. (Cartea Iudítei 7, 22)
Atunci s-a adunat tot poporul la Ozía şi la principii cetăţii – tinerii, femeile şi copiii – şi au strigat cu glas puternic şi au zis înaintea tuturor bătrânilor: (Cartea Iudítei 7, 23)
Acum nu avem ajutor, ci Dumnezeu ne-a vândut în mâinile lor ca să zacem înaintea lor de sete şi de mizerie mare. (Cartea Iudítei 7, 25)
A fost un mare plânset în mijlocul adunării tuturor împreună şi au strigat către Domnul Dumnezeu cu glas puternic. (Cartea Iudítei 7, 29)
Nu era nimeni care să aducă împotriva ei vreun cuvânt rău pentru că se temea mult de Dumnezeu. (Cartea Iudítei 8, 8)
Au venit la ea şi ea le-a zis: „Ascultaţi-mă, principi ai locuitorilor din Betúlia! Nu este drept cuvântul pe care l-aţi rostit înaintea poporului în ziua aceasta şi jurământul pe care l-aţi pronunţat şi l-aţi stabilit între Dumnezeu şi voi şi aţi spus că vă veţi preda duşmanilor noştri dacă în aceste [zile] Domnul nu se întoarce spre ajutorul vostru. (Cartea Iudítei 8, 11)
Acum, cine sunteţi voi să-l ispitiţi pe Dumnezeu în ziua de astăzi şi să vă puneţi pe voi mai presus de Dumnezeu în mijlocul fiilor oamenilor? (Cartea Iudítei 8, 12)
Voi să nu cereţi garanţii ale planurilor Domnului Dumnezeului nostru, pentru că Dumnezeu nu poate fi ameninţat ca un om şi nici presat ca un fiu al omului! (Cartea Iudítei 8, 16)
Noi însă nu am cunoscut un alt Dumnezeu în afară de el. De aceea sperăm că nu ne va privi cu dispreţ nici pe noi şi nici pe vreunul din generaţia noastră. (Cartea Iudítei 8, 20)
Căci dacă noi vom fi cuceriţi, va fi cucerită la fel toată Iudéea şi vor fi profanate cele sfinte ale noastre, iar [Dumnezeu] va cere cont prin sângele nostru pentru profanarea lor. (Cartea Iudítei 8, 21)
Ozía şi principii i-au zis: „Mergi în pace şi Domnul Dumnezeu să fie cu tine, ca să te răzbuni pe duşmanii noştri!”. (Cartea Iudítei 8, 35)
Iudíta a căzut cu faţa [la pământ], şi-a pus cenuşă pe cap şi şi-a înlăturat sacul pe care-l îmbrăcase. Chiar atunci se aducea la Ierusalím, în casa lui Dumnezeu, jertfa de tămâie a acelei seri. Şi Iudíta a strigat cu glas puternic către Domnul şi a zis: (Cartea Iudítei 9, 1)
