Talált 102 Eredmények: Carnea

  • Şi omul a zis: „Aceasta, în sfârşit, este os din oasele mele şi carne din carnea mea. Aceasta se va numi femeie, pentru că din bărbat a fost luată”. (Cartea Genezei 2, 23)

  • Numai să nu mâncaţi carnea cu viaţa ei, adică sângele ei! (Cartea Genezei 9, 4)

  • Să vă tăiaţi împrejur carnea prepuţului vostru! [Acesta] să fie semnul alianței dintre mine şi voi! (Cartea Genezei 17, 11)

  • Va trebui tăiat împrejur atât cel născut în casa ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. Astfel, alianţa mea în carnea voastră va fi o alianţă veşnică. (Cartea Genezei 17, 13)

  • Un necircumcis, unul de parte bărbătească ce nu a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului lui, sufletul acela să fie nimicit din poporul său: a călcat alianța mea!”. (Cartea Genezei 17, 14)

  • Abrahám l-a luat pe Ismaél, fiul său, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi cei cumpăraţi cu argintul lui, pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Abrahám şi a tăiat împrejur carnea prepuţului lor chiar în ziua aceea, aşa cum îi spusese Dumnezeu. (Cartea Genezei 17, 23)

  • Abrahám era de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. (Cartea Genezei 17, 24)

  • Ismaél, fiul său, era de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. (Cartea Genezei 17, 25)

  • Lában i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti din oasele mele şi din carnea mea!”. Şi a stat [Iacób] cu el o lună de zile. (Cartea Genezei 29, 14)

  • Haideţi mai degrabă să-l vindem ismaelíţilor şi să nu fie mâna noastră asupra lui, pentru că este fratele nostru şi carne din carnea noastră!”. Şi fraţii lui l-au ascultat. (Cartea Genezei 37, 27)

  • Încă trei zile şi Faraón îţi va înălţa capul şi te va atârna de un copac şi păsările vor devora carnea de pe tine”. (Cartea Genezei 40, 19)

  • Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc, cu ázime şi cu ierburi amare! (Cartea Exodului 12, 8)


“Pobres e desafortunadas as almas que se envolvem no turbilhão de preocupações deste mundo. Quanto mais amam o mundo, mais suas paixões crescem, mais queimam de desejos, mais se tornam incapazes de atingir seus objetivos. E vêm, então, as inquietações, as impaciências e terríveis sofrimentos profundos, pois seus corações não palpitam com a caridade e o amor. Rezemos por essas almas desafortunadas e miseráveis, para que Jesus, em Sua infinita misericórdia, possa perdoá-las e conduzi-las a Ele.” São Padre Pio de Pietrelcina