Talált 1204 Eredmények: Țara Promisă
Îţi permit să baţi monedă proprie, bani pentru ţara ta. (Cartea întâi a Macabéilor 15, 6)
Aţi pustiit teritoriile lor şi aţi făcut mare măcel în ţară; stăpâniţi multe locuri în regatul meu. (Cartea întâi a Macabéilor 15, 29)
Dar i s-a îngâmfat inima şi a vrut să pună stăpânire pe ţară. Şi-a făcut planuri împotriva lui Símon şi a fiilor lui să-i înlăture prin înşelăciune. (Cartea întâi a Macabéilor 16, 13)
Símon străbătea cetăţile din ţară şi se îngrijea de nevoile lor. A coborât la Ierihón împreună cu Matatía şi Iúda, fiii săi, în anul o sută şaptezezeci şi şapte, în luna a unsprezecea, adică luna Sabát. (Cartea întâi a Macabéilor 16, 14)
În timpul domniei lui Demétrios, în anul o sută şaizeci şi nouă, noi, iudeii, v-am scris: «În strâmtorarea şi în tulburarea care au venit peste noi în anii aceştia de când Iáson şi cei care erau cu el s-au îndepărtat de ţara sfântă şi de domnie, (Cartea a doua a Macabéilor 1, 7)
cele despre semnele care au venit din cer: ei s-au luptat bărbăteşte pentru iudaism, cu mărinimie, încât, deşi erau puţini, au capturat toată ţara şi au urmărit mulţimea barbară, (Cartea a doua a Macabéilor 2, 21)
El, care alungase pe atâţia din ţară, a pierit pe pământ străin după ce a ajuns la lacedemonieni, unde spera să găsească protecţie datorită înrudirii [iudeilor cu ei]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 9)
După ce i-a încurajat şi i-a pregătit să moară pentru legile lor şi pentru ţară, a împărţit armata în patru. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 21)
pentru ca, dacă s-ar fi întâmplat ceva neprevăzut sau s-ar fi vestit vreo nenorocire, cei din ţară, ştiind cui îi sunt încredinţate treburile, să nu se tulbure (Cartea a doua a Macabéilor 9, 24)
A luat în stăpânire ţara după ce îl omorâse pe Antióh şi pe tutorele lui, Lýsias. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 2)
Cunoscând fiecare dintre aceste [lucruri], o, rege, ai grijă de ţara şi neamul nostru oprimat cu omenia binevoitoare pe care o ai faţă de noi toţi! (Cartea a doua a Macabéilor 14, 9)
Mai bine să locuieşti într-o ţară pustie decât cu o soţie [care provoacă] discordii şi indignare. (Cartea Proverbelor 21, 19)
