Talált 26382 Eredmények: Şi
Nu a trecut peste niciun gând şi niciun cuvânt nu este ascuns de el. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 42, 20)
A împodobit măreţiile înţelepciunii sale, după cum este dinaintea veacului şi până-n veci. Nimic nu este adăugat şi nimic nu este împuţinat şi nu a avut nevoie de nimeni ca să-l sfătuiască. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 42, 21)
Toate acestea trăiesc şi rămân în veci pentru toate nevoile şi toate se supun. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 42, 23)
Toate sunt câte două, unul în faţa celuilalt, şi nimic nu a fost făcut lipsit [de ceva]. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 42, 24)
Unul întăreşte cele bune ale celuilalt şi se va umple contemplând gloria lui! (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 42, 25)
Soarele, când apare, vesteşte la ieşirea lui ca un semn minunat lucrarea Celui Preaînalt. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 43, 2)
La amiază, usucă pământul şi în faţa arşiţei sale, cine va sta? (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 43, 3)
Se suflă în cuptor asupra lucrărilor de ardere, soarele arde munţii de trei ori mai mult, răsuflă aburi de foc făcând să strălucească raze şi orbeşte ochii. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 43, 4)
Mare este Domnul care l-a făcut şi care, prin cuvintele lui, grăbeşte cursul [lui]! (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 43, 5)
Şi luna, mereu la timpul ei, arată timpurile şi semnele veacului. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 43, 6)
De la lună este semn pentru sărbătoare, splendoare care descreşte până la sfârşit. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 43, 7)
După numele ei este şi [numele] lunilor, în mod minunat crescând în [timpul] schimbării, semn al taberelor din înălţime, strălucind pe firmamentul cerului. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 43, 8)