Talált 13472 Eredmények: Îi
Pentru cel care este tovarăş cu cei vii, mai este o speranţă, căci este mai bun un câine viu decât un leu mort. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 4)
Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic. Nu mai este pentru ei niciun profit, căci amintirea lor a fost uitată. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 5)
Vezi-ţi de viaţă împreună cu soţia ta, pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale deşarte care ţi s-au dat sub soare! În toate zilele deşertăciunii tale, aceasta este partea ta între cei vii şi în truda ta cu care te trudeşti sub soare. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 9)
Căci omul nu-şi cunoaşte timpul ca peştii care sunt prinşi în plasa cea rea şi ca păsările care sunt prinse în laţ. Ca ei sunt surprinşi fiii oamenilor la timpul cel rău care cade asupra lor pe neaşteptate. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 12)
Am văzut sclavi pe cai şi conducători care mergeau ca sclavii pe pământ. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 7)
Cuvintele gurii celui înţelept sunt har, dar buzele celui nesimţit îl pierd. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 12)
Începutul cuvintelor gurii sale sunt nebunie, iar sfârşitul gurii sale este prostia cea mai rea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 13)
Vai de tine, ţară al cărei rege este un tânăr şi ale cărei căpetenii mănâncă de dimineaţă! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 16)
Dar ferice de tine, ţară al cărei rege este un fiu de nobili, ale cărei căpetenii mănâncă la timp pentru a se întări, şi nu pentru a bea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 17)
Din cauza lenei cade grinda şi din cauza delăsării mâinilor picură în casă. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 18)
Dă o parte la şapte sau la opt, căci nu ştii ce rău va fi pe pământ! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 11, 2)
Dacă norii sunt plini de ploaie, se golesc asupra pământului şi, dacă un copac cade la sud sau la nord, în locul unde cade copacul, acolo va fi. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 11, 3)
