Talált 13472 Eredmények: Îi
Meneláu a luat în stăpânire puterea, dar din banii promişi regelui nu plătea nimic. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 27)
Meneláu l-a lăsat ca locţiitor în funcţia de mare preot pe Lisimáh, fratele său, iar Sostratos pe Crátes, [guvernatorul] peste ciprioţi. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 29)
Regele a plecat în grabă să liniştească lucrurile şi l-a lăsat ca locţiitor pe Andrónic, unul dintre demnitarii vrednici. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 31)
Când regele s-a întors din ţinuturile Cilíciei, iudeii din cetate şi aceia dintre greci care urau nelegiuirea au venit la el cu problema legată de uciderea lui Onías. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 36)
Apoi, aprins fiind de mânie, imediat i-a luat lui Andrónic [mantia] de purpură şi, rupându-i hainele, l-a purtat prin toată cetatea până în locul unde acesta îşi arătase nelegiuirea faţă de Onías. Acolo l-a scos din lumea aceasta pe ticălos şi s-a împlinit pedeapsa dreaptă a Domnului. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 38)
Făcându-se multe sacrilegii în cetate de către Lisimáh cu ştirea lui Meneláu, când s-a răspândit vestea, mulţimea s-a adunat împotriva lui Lisimáh pentru că multe obiecte de aur fuseseră deja împrăştiate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 39)
Mulţimea s-a ridicat cuprinsă de mânie. Lisimáh a înarmat trei mii de oameni şi a pornit atacuri nelegiuite sub conducerea unui oarecare Aurános, om înaintat în vârstă, dar şi în nebunie. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 40)
Dându-şi seama de atacul lui Lisimáh, unii au pus mâna pe pietre, alţii pe pari groşi, alţii, luând cenuşa care era acolo, aruncau de-a valma asupra [oamenilor] lui Lisimáh. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 41)
De aceea, pe mulţi i-au rănit, pe alţii i-au doborât, pe toţi ceilalţi i-au pus pe fugă, iar pe sacrileg au pus mâna lângă vistierie. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 42)
Fiind fără scăpare, Meneláu i-a promis bani mulţi lui Ptoleméu, [fiul] lui Doriménes, ca să-l convingă pe rege. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 45)
Acesta l-a eliberat pe Meneláu, cauza întregii nenorociri, iar pe bieţii judecători, care ar fi fost lăsaţi liberi chiar dacă ar fi vorbit înaintea sciţilor, i-a condamnat la moarte. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 47)
Imediat au avut de suportat o pedeapsă nedreaptă cei care au vorbit în favoarea cetăţii, a poporului şi lucrurilor sfinte. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 48)
