Talált 13472 Eredmények: Îi
După ce au ieşit din cetate, nu erau departe când Iosíf a spus către mai-marele casei sale: „Scoală-te şi urmăreşte-i pe oamenii aceia şi, când îi vei ajunge, spune-le: «De ce aţi răsplătit binele cu rău? (Cartea Genezei 44, 4)
Ei i-au zis: „Cum poate să spună domnul cuvinte ca acestea? Departe de servitorii tăi să fi făcut o asemenea faptă! (Cartea Genezei 44, 7)
Să moară acela dintre servitorii tăi la care se va găsi şi noi înşine să fim sclavi ai domnului nostru!”. (Cartea Genezei 44, 9)
Iúda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosíf pe când era el încă acolo şi au căzut cu faţa la pământ înaintea lui. (Cartea Genezei 44, 14)
Domnul meu i-a întrebat pe servitorii săi, zicând: «Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?». (Cartea Genezei 44, 19)
Atunci tu ai spus servitorilor tăi: «Faceți-l să coboare la mine ca să-l văd cu ochii mei!». (Cartea Genezei 44, 21)
Atunci servitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Voi ştiţi că soţia mea mi-a născut doi fii; (Cartea Genezei 44, 27)
când va vedea că băiatul nu este, va muri; iar servitorii tăi vor coborî cărunteţea servitorului tău, tatăl nostru cu îndurerare în locuința morţilor. (Cartea Genezei 44, 31)
Acum [îngăduie], te rog, servitorului tău să rămână în locul tânărului ca sclav al stăpânului meu, iar tânărul să urce cu fraţii săi! (Cartea Genezei 44, 33)
Şi-a ridicat glasul şi a plâns. L-au auzit egipténii şi l-a auzit şi casa lui Faraón. (Cartea Genezei 45, 2)
Iosíf le-a spus fraţilor săi: „Eu sunt Iosíf. Mai trăieşte tatăl meu?”. Dar fraţii lui nu au fost în stare să-i răspundă, aşa erau de înspăimântaţi de fața lui. (Cartea Genezei 45, 3)
Dar acum nu vă tulburați şi nu mai fiţi cu ochii supărați pentru că m-aţi vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă!”. (Cartea Genezei 45, 5)
