1. Cuvântul Domnului care a fost către Ioél, fiul lui Petuél.

2. Ascultați aceasta, bătrâni, și plecați-vă urechea, toți locuitorii țării! Oare a mai fost aceasta în zilele voastre sau în zilele părinților voștri?

3. Povestiți-o fiilor voștri și fiii voștri, fiilor lor și fiii lor, generației următoare!

4. Ce a rămas de la vierme, l-a devorat lăcusta; ce a rămas de la lăcustă, l-a devorat cărăbușul și ce a rămas de la cărăbuș, l-a devorat omida.

5. Treziți-vă, bețivilor, și plângeți! Jeliți, toți cei care beți vin, din cauza mustului, pentru că vi s-a luat de la gură!

6. Căci urcă împotriva țării mele un neam puternic și fără număr: dinții lui sunt ca dinții leului și are măsele ca leoaica.

7. A pus să fie via mea o devastare, smochinul, un trunchi. L-a decojit și l-a aruncat, iar rădăcinile sale s-au albit.

8. Gemi ca o fecioară încinsă cu sac pentru stăpânul tinereții sale!

9. Au încetat ofrandele și libațiile din casa Domnului; jelesc preoții, slujitorii Domnului.

10. Câmpia este devastată, pământul geme, pentru că grâul este devastat, mustul a secat și untdelemnul lipsește.

11. Rușinați-vă, plugari, și gemeți, viticultori, din cauza grâului și a orzului, căci s-a pierdut secerișul câmpului!

12. Via s-a uscat, smochinul s-a veștejit, rodiul și palmierul, mărul și toți copacii câmpiei s-au uscat. A încetat veselia dintre fiii oamenilor. Invitație la pocăință și la rugăciune

13. Încingeţi-vă și văitați-vă, preoţilor! Gemeți, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au dispărut din casa Dumnezeului vostru ofranda și libația.

14. Consacrați un post, convocați o adunare! Adunați-i pe bătrâni, pe toți locuitorii țării în casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul!

15. „Ah, ce zi! Da, se apropie ziua Domnului, vine ca o devastare de la Cel Atotputernic”.

16. Oare nu s-au luat dinaintea ochilor noștri hrana, veselia și bucuria, din casa Dumnezeului nostru?

17. S-au uscat semințele sub brazdele lor, au fost devastate grânarele și au fost dărâmate hambarele, pentru că s-a uscat grâul.

18. Cum gem animalele! Cirezile de vite rătăcesc, căci nu mai este cine să le pască; chiar și turmele de oi suferă.

19. Către tine, Doamne, strig, căci focul a devorat pășunile din pustiu și flacăra a ars toți copacii câmpiei.

20. Chiar și animalele câmpiei se îndreaptă către tine, căci s-au uscat canalele de apă și focul a devorat pășunile din pustiu.





“Façamos o bem, enquanto temos tempo à nossa disposição. Assim, daremos glória ao nosso Pai celeste, santificaremos nós mesmos e daremos bom exemplo aos outros.” São Padre Pio de Pietrelcina