Katolikus Biblia
 

Cartea Genezei, 11

6. Şi Domnul a zis: „Iată, toţi sunt de un popor şi de o vorbire; acesta este numai începutul a ceea ce vor să facă. De acum înainte nimic nu-i va împiedica să facă tot ceea ce şi-au pus în gând să facă.

Kapcsolódó versek Cartea Genezei, 11:

Geneza 11 prezintă istoria Turnului Babel, unde descendenții lui Noe, încă uniți într -o singură limbă, decid să construiască un turn care a venit la cer. Dar Dumnezeu confundă limbile constructorilor și le dispersează de pământ. Versurile legate de subiectele abordate în acest capitol sunt:

Psalmul 2:4 - „Cel care stă în cer râde; Domnul batjocorește de ei”. Acest verset arată suveranitatea lui Dumnezeu asupra oamenilor, care încearcă adesea să -și conteste autoritatea și înțelepciunea, ca în cazul Turnului Babel.

Proverbe 21:30 - „Nu există înțelepciune, nici înțelegere, nici sfaturi împotriva Domnului”. Acest lucru evidențiază inutilitatea încercării oamenilor de a construi ceva care îl provoacă pe Dumnezeu și voința Lui.

Fapte 2:5-11-Acest extras descrie momentul în care Duhul Sfânt coboară asupra discipolilor lui Isus, permițându-le să vorbească despre limbi care au fost înțelese de evrei din diverse părți ale lumii. Aceasta este o inversare a ceea ce s -a întâmplat în Turnul Babelului, când Dumnezeu a confundat limbile pentru a dispersa oamenii.

Apocalipsa 7:9 - „După aceste lucruri am privit și iată o multitudine, pe care nimeni nu a putut -o spune, despre toate națiunile, triburile, popoarele și limbile, care stăteau în fața tronului și înaintea mielului, purtând alb și cu cu Rochii albe palme în mâini ". Acest verset arată restaurarea unității între națiuni și limbi, care au fost împărțite în Turnul Babel.

1 Corinteni 14:10 - „Există, de exemplu, multe tipuri diferite de voci din lume și niciunul dintre ele nu are sens.” Acest verset vorbește despre importanța comunicării și înțelegerii între oameni, chiar dacă vorbește diferite limbi. Aceasta este o lecție care poate fi învățată din istoria Turnului Babel.





“É doce o viver e o penar para trazer benefícios aos irmãos e para tantas almas que, vertiginosamente, desejam se justificar no mal, a despeito do Bem Supremo.” São Padre Pio de Pietrelcina