Isaías, 44

1. Agora escuta, Jacó, meu servo, Israel, a quem escolhi.

1. Acum, ascultă, Iacób, slujitor al meu, Israél, pe care l-am ales!

2. Eis o que diz o Senhor que te criou, que te formou desde o seio materno e te socorreu: “Nada temas, Jacó, meu servo, meu Israel, a quem escolhi!

2. Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, te-a plăsmuit din sânul [mamei] şi care te ajută: „Nu te teme, slujitorul meu, Iacób, Ieşurún, cel pe care l-am ales!

3. Porque derramarei água sobre o solo sequioso, eu a farei correr sobre a terra árida, derramarei meu espírito sobre tua posteridade, e minha bênção sobre teus rebentos.

3. Voi revărsa apă peste cel însetat şi torente [de ape] peste locul uscat; voi revărsa Duhul meu asupra seminţiei tale şi binecuvântarea mea, peste ceea ce iese din tine.

4. Crescerão como a vegetação irrigada, como os álamos à beira dos arroios.

4. Vor răsări prin iarbă ca sălciile pe malurile apei.

5. Um dirá: ‘Eu sou do Senhor’, outro reclamará para si o nome de Jacó, um terceiro escreverá na sua mão: ‘Ao Senhor’, e receberá o cognome de Israel”.*

5. Unul va spune: «Sunt al Domnului» şi altul va fi numit cu numele lui Iacób. Unul va scrie pe mâna lui: «Al Domnului», şi altul se va chema cu numele lui Israél”.

6. Eis o que diz o Senhor, o rei de Israel, seu Redentor, o Senhor dos exércitos: “Eu sou o primeiro e o último, não há outro Deus afora eu.

6. Aşa vorbeşte Domnul, regele lui Israél şi răscumpărătorul lui, Domnul Sabaót: „Eu sunt cel dintâi şi eu sunt cel din urmă şi în afară de mine nu este Dumnezeu.

7. Quem é igual a mim? Que venha sustentar suas pretensões! Que prove e pleiteie contra mim! Quem anunciou o futuro, desde a origem? Que nos predigam o que deve ainda acontecer!

7. Cine este ca mine? Să spună, să facă cunoscut şi să-mi explice, de când am format poporul din vechime! Cele viitoare şi cele care vor veni să le facă cunoscute!

8. Não tenhais medo então, e não tremais! Não vos tenho esclarecido desde há muito tempo? Vós sois minhas testemunhas: existe outro Deus a não ser eu? Haverá outro rochedo além de mim?”.

8. Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi! Nu te-am făcut eu să auzi de demult şi nu ţi-am făcut cunoscut? Voi sunteţi martorii mei. Oare este vreun Dumnezeu în afară de mine sau vreo stâncă pe care eu să nu o ştiu?”.

9. Os fabricantes de ídolos nada são e suas preciosas obras nada valem; para confusão deles, suas testemunhas não sabem ver nem compreender.*

9. Cei care modelează idoli, toţi sunt nimic şi [lucrurile] plăcute lor nu folosesc [la nimic]; ele sunt martorii lor: nu văd, nu cunosc, aşa încât vor fi făcuţi de ruşine.

10. Aquele que quer modelar um deus, funde uma estátua que não servirá para nada.

10. Cine modelează un dumnezeu sau toarnă un idol fără să aibă un folos?

11. Seus fiéis ficarão decepcionados e seus operários são apenas homens. Que todos se congreguem e compareçam. Ficarão assustados e de­cep­­cionados.

11. Iată, toţi tovarăşii lui vor fi făcuţi de ruşine, iar meşteşugarii nu sunt decât oameni. Să se adune toţi şi să stea în picioare! Se vor îngrozi şi vor fi făcuţi de ruşine împreună.

12. O ferreiro manipula o formão e trabalha no forno; talha o ídolo com golpes de martelo; modela-o com mão vigorosa; mas tem fome, sente-se esgotado, tem sede, está extenuado.

12. Fierarul modelează o seceră şi o lucrează cu cărbuni aprinşi şi cu ciocanele; o lucrează cu braţul lui şi cu forţa sa. Îi este foame şi nu mai are putere, nu bea apă şi oboseşte.

13. O escultor em madeira estica o cordel, traça o esquema a lápis, desbasta a imagem com o cinzel, mede-a com o compasso; dá-lhe forma humana, fá-la um belo tipo de homem, para colocá-la numa casa.

13. Lemnarul întinde o sfoară, face semn cu cărbunele, îl face cu dălţile şi îl trasează cu compasul, îl face după chipul unui bărbat, după frumuseţea unui om, ca să-l aşeze în casă.

14. Vai cortar madeira, apanha um roble ou um carvalho que tinham deixado crescer entre as árvores da floresta que o Senhor havia plantado, e que a chuva havia feito crescer.

14. Taie pentru el cedrii, ia un chiparos sau un stejar pe care îl face să crească pentru el între copacii pădurii, plantează un frasin; ploaia îl face să crească.

15. Depois faz com a madeira um fogo, e leva-o para se aquecer; queima-a também para cozer o pão; enfim, serve-se dela para fabricar um ídolo diante do qual se prosterna.

15. [Lemnele] vor folosi omului ca să le ardă, ia din ele şi se încălzeşte; le aprinde şi coace pâine; face un dumnezeu şi i se prosternă, îl face chip cioplit şi i se închina.

16. Queima a metade de sua madeira, sobre a brasa assa a carne, come esse assado até fartar-se. Então, aquece-se e diz: “Como é bom sentir o calor e admirar a chama!”.

16. Jumătate o arde în foc, iar pe cealaltă jumătate [pune] carne pentru mâncare, frige friptura şi se satură. Se încălzeşte şi spune: „Aha, m-am încălzit şi am văzut lumina!”.

17. Com a sobra faz um deus, um ídolo diante do qual se prostra para adorá-lo e orar dizendo: “Salva-me, tu és meu deus”.

17. Din ceea ce rămâne, face un dumnezeu, un idol, i se închină, se prosternă înaintea lui şi se roagă, zicând: „Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!”.

18. Falta bom senso e juízo a essa gente; têm os olhos tão fechados que não veem, seus corações não podem compreender.

18. Dar ei nu ştiu şi nu pricep, pentru că el le-a acoperit ochii ca să nu vadă şi inimile ca să nu înţeleagă.

19. Ninguém reflete nem tem bom senso e inteligência para se dizer: “Queimei metade, cozi pão sobre a brasa, aí assei a carne que comi e iria eu fazer do resto um ídolo miserável? Eu me prostraria dian­te de um pedaço de madeira?”.

19. Nimeni nu se întoarce în inima lui ca să înţeleagă şi să priceapă, spunând: „Jumătate din [lemn] am ars-o în foc, am copt pâine pe cărbunii săi, am fript carne şi am mâncat, iar din ce a rămas am făcut un lucru abominábil ca să mă închin înaintea unui ciot de lemn”.

20. Este homem se nutre de cinzas, seu coração desabusado o desencaminha, ele não consegue salvar-se nem dizer: “Não será um logro o que tenho nas mãos?”.*

20. El se hrăneşte cu cenuşă şi inima lui este aplecată spre amăgire; nu-şi salvează sufletul şi nu spune: „Oare nu am în mâna dreaptă o minciună?”.

21. Lembra-te dessas coisas, Jacó! Recorda-te, Israel, que tu és meu servo. Eu te formei, tu és meu servo, Israel, não posso esquecer-te.

21. Aminteşte-ţi de acestea, Iacób, şi tu, Israél, pentru că eşti slujitorul meu. Eu te-am plăsmuit, tu eşti slujitorul meu, Israél, nu mă uita!

22. Fiz desaparecer tuas iniquidades como uma nuvem, e teus pecados como uma neblina: volve a mim, porque te resgatei.

22. Am îndepărtat ca negura greşelile tale şi ca pe un nor, păcatele tale. Întoarce-te la mine, pentru că eu te-am răscumpărat!

23. Céus, regozijai-vos, pois o Senhor agiu: Ressoai de alegria, profundezas da terra! Explodi de alegria, ó montanhas! E tu também, floresta, com todas as tuas árvores, porque o Senhor resgatou Jacó, e manifestou sua glória em Israel.

23. Strigaţi, cerurilor, pentru că Domnul a înfăptuit! Chiuiţi, adâncimi ale pământului! Izbucniţi, munţilor! Strigaţi de bucurie, pădure şi toţi copacii din ea! Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacób şi şi-a arătat măreţia în Israél.

24. Eis o que diz o Senhor, teu Redentor, que te formou desde o seio de tua mãe: “Sou eu, o Senhor, que fiz todas as coisas, sozinho estendi os céus. Firmei a terra: quem estava comigo?

24. Aşa vorbeşte Domnul, răscumpărătorul tău, cel care te-a plăsmuit din sânul [mamei]: eu sunt Domnul, care am făcut toate, care singur am desfăşurat cerurile, care am întins pământul. Cine era cu mine?

25. Confundo os sinais dos falsos profetas, faço delirar os adivinhos, faço voltar atrás os sábios, e transformo sua sabedoria em loucura.

25. Eu zădărnicesc semnele ghicitorilor, îi fac nebuni pe necromanţi; îi întorc pe cei înţelepţi şi cunoaşterea lor o fac nebunie.

26. Mantenho a palavra de meus servos, cumpro o que predizem meus enviados; digo que Jerusalém deve ser reabitada. Que as cidades de Judá devem ser reedificadas. Delas reerguerei as ruínas.

26. Eu întăresc cuvântul slujitorului meu şi planul mesagerilor mei îl duc la îndeplinire; eu spun Ierusalímului: „Vei fi locuit” şi cetăţilor lui Iúda: „Veţi fi reconstruite”; voi ridica dărâmăturile lor.

27. Digo ao abismo: ‘Seca-te, vou estancar tuas torrentes’.

27. Eu spun adâncului: „Usucă-te” şi eu voi seca râurile tale.

28. Digo de Ciro: ‘É meu pastor, executará em tudo a minha vontade’. Falando de Jerusalém: ‘Que seja reedificada!’. E do templo: ‘Que seja reconstruído!’.”

28. Eu zic despre Círus: „El este păstorul meu” şi îmi va împlini orice dorinţă. Eu spun Ierusalímului: „Vei fi reconstruită” şi templului: „Ţi se va pune temelie”.