Sabedoria, 2

1. Dizem, com efeito, nos seus falsos raciocínios: “Curta é a nossa vida, e cheia de tristezas; para a morte não há remédio algum; não há notícia de alguém que tenha voltado da região dos mortos.*

1. Spun în ei înşişi cei care nu gândesc drept: „Scurtă şi tristă este viaţa noastră, remediul nu este în sfârşitul omului şi nu se cunoaşte cineva care să se fi întors din locuinţa morţilor.

2. Um belo dia nascemos e, depois disso, seremos como se jamais tivéssemos sido! É fumaça a respiração de nossos narizes, e nosso pensamento, uma centelha que salta do bater de nosso coração!

2. Căci din întâmplare suntem şi după aceasta vom fi ca şi cum nu am fi fost. Căci fum este suflarea din nările noastre şi cuvântul, o scânteie în palpitaţia inimii noastre.

3. Extinta ela, nosso corpo se tornará pó, e o nosso espírito se dissipará como um vapor inconsistente!

3. Când se stinge, trupul devine cenuşă de aruncat, iar duhul se împrăştie ca aerul uşor.

4. Com o tempo nosso nome cairá no esquecimento, e ninguém se lembrará de nossas obras. Nossa vida passará como os traços de uma nuvem, ela desvanecerá como uma névoa que os raios do sol expulsam, e que seu calor dissipa.*

4. Numele nostru va fi uitat cu timpul şi nimeni nu-şi va mai aminti de lucrările noastre. Viaţa noastră va trece ca urma norului şi ca negura care se împrăştie împinsă de razele soarelui şi îndepărtată de căldura lui.

5. A passagem de uma sombra: eis a nossa vida, e nenhum reinício é possível uma vez chegado o fim, porque o selo lhe é aposto e ninguém volta.

5. Umbră care trece este timpul nostru, sfârşitul nostru este fără întoarcere, căci este sigilat şi nimeni nu s-a întors.

6. Vinde, portanto! Aproveitemo-nos das boas coisas que existem! Vivamente gozemos das criaturas durante nossa juventude!

6. Veniţi să ne bucurăm de cele ce sunt bune şi să ne folosim de creaţie ca în tinereţe, cu avânt!

7. Inebriemo-nos de vinhos preciosos e de perfumes, e não deixemos passar a flor da primavera!

7. Să ne umplem de vin preţios şi de mir şi să nu lăsăm să treacă pe lângă noi floarea de primăvară!

8. Coroemo-nos de botões de rosas antes que eles murchem!*

8. Să ne încoronăm cu boboci de trandafir înainte ca ei să se ofilească!

9. Ninguém de nós falte à nossa orgia; em toda parte deixemos sinais de nossa alegria, porque esta é a nossa parte, esta a nossa sorte!

9. Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, peste tot să lăsăm semne ale veseliei noastre, căci aceasta este partea noastră şi aceasta este moştenirea noastră!

10. Tiranizemos o justo na sua pobreza, não poupemos a viúva, e não tenhamos consideração com os cabelos brancos do ancião!

10. Să-l oprimăm pe dreptul sărac, să n-o cruţăm pe văduvă şi să nu respectăm cărunteţea îndelungată a celui bătrân!

11. Que a nossa força seja o critério do direito, porque o fraco, em verdade, não serve para nada.*

11. Puterea noastră să fie legea dreptăţii, pentru că cel slab se arată nefolositor.

12. Cerquemos o justo, porque ele nos incomoda; é contrário às nossas ações; ele nos censura por violar a lei e nos acusa de contrariar a nossa educação.

12. Să-l pândim pe cel drept, căci ne deranjează, stă împotriva faptelor noastre, ne reproşează păcate împotriva legii şi ne acuză de păcate împotriva disciplinei noastre!

13. Ele se gaba de conhecer a Deus, e se chama a si mesmo filho do Senhor!

13. Se prezintă că are cunoaşterea lui Dumnezeu şi se numeşte pe sine fiu al Domnului.

14. Sua existência é uma censura às nossas ideias; basta sua vista para nos importunar.

14. A devenit pentru noi reproş al gândurilor noastre şi ne este greu şi numai să-l vedem.

15. Sua vida, com efeito, não se parece com as outras, e os seus caminhos são muito diferentes.

15. Viaţa lui nu este asemănătoare cu a celorlalţi şi căile lui sunt diferite.

16. Ele nos tem por uma moeda de mau quilate, e afasta-se de nossos caminhos como de manchas. Julga feliz a morte do justo, e gloria-se de ter Deus por pai.

16. Suntem consideraţi de el nelegitimi, se ţine departe de căile noastre ca de necircumcizie, declară fericit sfârşitul celor drepţi şi se laudă [că-l are] pe Dumnezeu drept tată.

17. Vejamos, pois, se suas palavras são verdadeiras, e experimentemos o que acontecerá quando da sua morte,

17. Să vedem dacă sunt adevărate cuvintele lui şi să încercăm ce va fi la sfârşitul lui!

18. porque, se o justo é filho de Deus, Deus o defenderá, e o tirará das mãos dos seus adversários.

18. Căci dacă cel drept este fiul lui Dumnezeu, el îi va veni în ajutor şi-l va salva din mâna celor care-i stau împotrivă.

19. Provemo-lo por ultrajes e torturas, a fim de conhecer a sua doçura e estarmos cientes de sua paciência.

19. Să-l testăm prin jignire şi chin, ca să cunoaştem blândeţea lui şi să ne dăm seama de răbdarea lui!

20. Condenemo-lo a uma morte infame. Porque, conforme ele, Deus deve intervir”.*

20. Să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă, căci, după cuvintele sale, el va fi supravegheat [de Domnul].

21. Eis o que pensam, mas enganam-se, sua malícia os cega:

21. Acestea le gândesc ei, dar se înşală: răutatea lor i-a orbit.

22. eles desconhecem os segredos de Deus, não esperam que a santidade seja recompensada, e não acreditam na glorificação das almas puras.

22. Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu, nu speră la răsplata sfinţeniei şi nici nu stimează recompensa sufletelor neprihănite.

23. Ora, Deus criou o homem para a imortalidade, e o fez à imagem de sua própria natureza.*

23. Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune şi l-a făcut chip al eternităţii proprii.

24. É por inveja do demônio que a morte entrou no mundo, e os que pertencem ao demônio a provarão.*

24. Prin invidia diavolului a intrat moartea în lume şi o încearcă cei care sunt de partea lui.