Baruc, 4

1. Ela é o livro dos mandamentos divinos e a Lei que subsiste para todo o sempre. Todos aqueles que a seguem adquirirão a vida, e os que a abandonam morrerão.

1. Aceasta este cartea hotărârilor lui Dumnezeu și legea care rămâne în veci: toți cei care o păzesc, le va fi spre viață, iar cei care o părăsesc vor muri.

2. Volta para ela, Jacó, abraça-a. Caminha ao seu encontro, ao esplendor da sua luz.

2. Întoarce-te, Iacób, și primește-o și umblă în strălucire înaintea luminii sale!

3. Não entregues a outros esta glória, nem relegues esta salvação à nação estrangeira.*

3. Nu da gloria ta altuia și cele ce-ți sunt de folos, unui neam străin!

4. Ditosos somos nós, Israel, porque a nós foi revelado o que agrada a Deus!

4. Fericiți suntem, Israél, pentru că cele plăcute lui Dumnezeu ne sunt cunoscute.

5. Coragem, povo meu, que trazeis o nome de Israel!

5. Curaj, poporul meu, memorial al lui Israél!

6. Fostes, em verdade, vendidos aos pagãos, não, porém, para serdes aniquilados. Por haverdes desencadeado a cólera divina é que fostes entregues aos inimigos.

6. Ați fost vânduți neamurilor nu spre pieire, ci pentru că l-ați mâniat pe Dumnezeu ați fost dați adversarilor voștri.

7. Havíeis exasperado vosso Criador, ofertando sacrifícios aos demônios e não a Deus.

7. L-ați înfuriat pe cel care v-a făcut, aducând jertfe demonilor și nu lui Dumnezeu.

8. Esquecestes o vosso Criador, o Deus eterno, e contristastes Jerusalém, vossa nutriz.

8. L-ați uitat pe Dumnezeul cel veșnic care v-a hrănit și ați întristat Ierusalímul care v-a crescut.

9. Esta viu precipitar-se sobre vós a ira divina, e clamou: “Escutai, vizinhas de Sião! Fez-me Deus suportar cruel tormento.

9. Căci a văzut mânia care venea asupra voastră de la Dumnezeu și a spus: „Ascultați, locuitori ai Siónului! Dumnezeu a adus peste mine un plânset mare.

10. Assisti à deportação de meus filhos e filhas, que o Eterno lhes infligiu.

10. Am văzut captivitatea fiilor mei și a fiicelor mele pe care a adus-o asupra lor Cel Veșnic.

11. Eu os educara com alegria e fui obrigada a deixá-los partir com lágrimas de luto.

11. I-am hrănit cu bucurie și i-am îndepărtat cu jale și plânset.

12. Que ninguém se regozije com minha viuvez e meu desamparo! Por causa dos pecados de meus filhos vivo desolada, já que se afastaram da Lei de Deus,

12. Nimeni să nu se bucure pentru mine, cea văduvă și părăsită de mulți; eu sunt dezolată din cauza păcatelor copiilor mei, pentru că s-au îndepărtat de legea lui Dumnezeu.

13. negligenciando seus mandamentos, afastando-se dos caminhos de seus preceitos e não seguindo a vereda da disciplina segundo sua justiça.

13. Nu au cunoscut faptele lui de dreptate, nici nu au umblat pe căile poruncilor lui Dumnezeu și nici nu au mers pe cărările învățăturii în dreptatea lui.

14. Vinde, vizinhas de Sião! Pensai na deportação de meus filhos e filhas, que o Eterno lhes infligiu.

14. Să vină cele care locuiesc în Sión și amintiți-vă de captivitatea fiilor mei și a fiicelor mele pe care a adus-o asupra lor Cel Veșnic!

15. Lançou contra eles um povo longínquo, povo insolente, de linguagem bárbara, sem respeito pelo ancião, sem piedade para com o pequenino.

15. A adus asupra lor un neam îndepărtat, un neam fără rușine și de altă limbă, care l-a necinstit pe cel bătrân și nu a avut milă de copil.

16. Roubou à viúva os bem-amados, deixando-me sozinha, sem as minhas filhas”.

16. I-a luat de la văduvă pe cei iubiți și au lăsat-o singură, fără fete.

17. E que posso eu fazer por vós?*

17. Dar eu cu ce aș putea să vă ajut?

18. Somente aquele que vos infligiu estes males pode salvar-vos das mãos de vossos inimigos.

18. Totuși, cel care a adus asupra voastră relele vă va elibera din mâna dușmanilor voștri.

19. Ide, filhos meus! Ide! Quanto a mim, permanecerei na solidão.

19. Plecați, copii, plecați, căci eu am rămas părăsită!

20. Tirei minhas vestes dos dias de paz para revestir-me do saco dos suplicantes. Até meu último dia invocarei o Eterno.

20. Mi-am dezbrăcat haina mea de pace și m-am îmbrăcat cu sacul meu de rugăciune; am strigat către Cel Veșnic în zilele mele.

21. Coragem, meus filhos! E vós também orai a Deus, a fim de que vos salve da mão poderosa de vossos inimigos!

21. Curaj, copii, strigați către Dumnezeu și el vă va elibera de stăpânire, de mâna dușmanilor!

22. Do Eterno espero a vossa libertação, espero que do Santo me venha a alegria, pela misericórdia que breve vos será concedida pelo Eterno, vosso Salvador.

22. Căci eu am sperat de la Cel Veșnic mântuirea voastră și a venit la mine bucuria de la Cel Sfânt pentru îndurarea care va veni la voi în curând de la Cel Veșnic, mântuitorul vostru.

23. Entre lágrimas e coberta de luto deixei-vos partir... Deus, porém, vos devolverá a mim para uma eterna alegria,

23. V-a trimis cu plânset și jale, dar Dumnezeu mi vă va reda cu veselie și bucurie pentru totdeauna.

24. porque as vizinhas de Sião, que viram a vossa deportação, verão em breve Deus conceder-vos a libertação, seguida de imensa glória e de fulgor emanando do Eterno.

24. Așa cum cele care locuiesc în Sión văd acum captivitatea voastră, tot așa vor vedea în curând mântuirea voastră de la Dumnezeu, care va veni la voi cu glorie mare și cu strălucirea Celui Veșnic.

25. Suportai, filhos meus, com paciência o golpe da cólera divina. Fostes perseguidos por vossos inimigos; em breve, porém, assistireis à sua ruína, e sobre suas cervizes poreis os pés.

25. Copii, răbdați mânia care a venit asupra voastră de la Dumnezeu: dușmanul tău te-a persecutat, dar vei vedea în curând pieirea lui și vei călca peste grumazurile lor.

26. Meus delicados filhos tiveram de andar por ásperos caminhos, acossados, qual rebanho roubado pelo inimigo.

26. Cei plăpânzi ai mei au umblat pe căi aspre ca o turmă răpită de dușmani.

27. Coragem, porém, meus filhos. Orai a Deus, pois aquele que vos feriu, se lembrará de vós!

27. Curaj, copii, și strigați către Dumnezeu! Căci își va aduce aminte de voi cel care a adus [aceasta] asupra voastră.

28. Quisestes apartar-vos de Deus; ponde agora dez vezes mais zelo em procurá-lo.

28. Așa cum a fost planul vostru să vă îndepărtați de Dumnezeu, tot așa de zece ori mai mult întoarceți-vă să-l căutați!

29. Porquanto, aquele que sobre vós precipitou a catástrofe vos concederá, com a libertação, eterno regozijo.

29. Cel care a adus asupra voastră relele va aduce asupra voastră o bucurie veșnică împreună cu mântuirea voastră.

30. Coragem, Jerusalém! Aquele que te deu o nome te consolará.*

30. Curaj, Ierusalíme! Te va mângâia cel care ți-a dat numele.

31. Miseráveis os que te maltrataram, e que se regozijaram com tua ruína!

31. Vai de cei care ți-au făcut rău și s-au bucurat de căderea ta!

32. Miseráveis as cidades em que teus filhos conheceram a servidão, miserável aquela que conservou teus cativos!

32. Vai de cetățile cărora le-au slujit copiii tăi! Vai de cea care i-a primit pe fiii tăi!

33. Em verdade, assim como se regozijou com tua queda, e triunfou, quando de tua ruína, assim também vai gemer com a própria desolação.

33. Așa cum s-a bucurat de căderea ta și s-a veselit de ruinarea ta, tot așa se va întrista din cauza dezolării sale.

34. Aniquilarei a altivez de sua numerosa população, e sua arrogância se transformará em luto,

34. Voi lua bucuria mulțimii ei, iar mândria ei va deveni plânset.

35. porque um fogo constante, vindo do Eterno, a atingirá e gênios maus vão persegui-la por muito tempo.

35. Foc va veni asupra ei de la Cel Veșnic pentru multe zile și va fi locuită de demoni timp îndelungat.

36. Jerusalém, volta o teu olhar para o Oriente, vê a alegria que te vem de Deus.

36. Privește spre răsărit, Ierusalím, și vezi bucuria care vine la tine de la Dumnezeu!

37. Olha! Eis que voltam os filhos que viras partir. Chegam do Oriente e do Ocidente, à voz do Altíssimo, repletos da alegria que lhes dá a glória de Deus.

37. Iată, vin fiii tăi pe care i-ai trimis [de la tine]; vin de la răsărit până la apus la cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de gloria lui Dumnezeu!