Trouvé 1077 Résultats pour: Sin
Rugăciunea era astfel: «Doamne, Doamne Dumnezeule creator a toate, cel înfricoşător, puternic, drept şi milostiv, singurul rege şi singurul bun, (Cartea a doua a Macabéilor 1, 24)
unicul generos, singurul drept, atotputernic şi veşnic, cel care îl eliberezi pe Israél de orice rău şi cel care i-a făcut pe părinţii noştri aleşi şi sfinţi! (Cartea a doua a Macabéilor 1, 25)
cele expuse de către Iáson din Ciréne în cinci cărţi, ne vom strădui să le rezumăm într-o singură carte. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 23)
Însă nu a reuşit să pună mâna pe putere, ci, până la urmă, plin de ruşine pentru trădare, a plecat ca fugar în Amánitis. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 7)
De aceea, părăsind cu bărbăţie viaţa, mă voi arăta vrednic de bătrâneţea mea. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 27)
„Domnul Dumnezeu vede şi, într-adevăr, el ne va mângâia aşa cum, mărturisind pe faţă, a vestit Moise în cântarea lui: «Îi va mângâia pe slujitorii săi»”. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 6)
Mama a fost deosebit de minunată şi vrednică de o amintire frumoasă pentru că, văzând cum mor cei şapte fii ai ei într-o singură clipă, îndura aceasta cu tărie datorită speranţei pe care o avea în Domnul. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 20)
Eu, asemenea fraţilor mei, îmi dau trupul şi sufletul pentru legile părinteşti, invocându-l pe Dumnezeu să se îndure grabnic de neamul [nostru], iar pe tine, prin încercări şi bice, să te facă să recunoşti că el este singurul Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 37)
Şi a zis: „Unii şi-au pus încrederea în arme şi în curaj, noi însă ne punem încrederea în puterea Dumnezeului Atotputernic, care îi poate răsturna la un singur semn pe cei care vin împotriva noastră şi întregul pământ”. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 18)
După ce au adunat armele duşmanilor şi i-au despuiat, au celebrat sabátul binecuvântându-l cu prisosinţă şi lăudându-l pe Domnul, care îi adusese teferi până în ziua aceea, rânduind-o ca început al îndurării faţă de ei. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 27)
umilit cu ajutorul Domnului de către cei pe care îi considera că sunt de nimic – şi-a aruncat veşmântul de glorie şi, pornind singur ca un sclav fugar în pustiu, a ajuns la Antiohía, încă prea norocos după distrugerea armatei. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 35)
Căci fusese în [cetatea] numită Persépolis şi încercase să prădeze templul şi să captureze cetatea. Dar, răsculându-se, mulţimile au pus mâna pe arme, iar Antióh, fiind învins de duşmani, a trebuit să fugă cu ruşine. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 2)
