Trouvé 8625 Résultats pour: Lor
Acestea, care fuseseră trimise pentru jertfa lui Hercúle, din cauza celor care le purtau, au fost vărsate pentru pregătirea triremelor. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 20)
Prezentându-se la rege şi lăudându-l în modul celor puternici, a dobândit pentru el funcţia de mare preot, dându-i cu trei sute de talánţi de argint mai mult decât Iáson. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 24)
Sostratos, guvernatorul acropolei, i-a făcut cerere, pentru că el era împuternicit cu [strângerea] dărilor. De aceea, amândoi au fost chemaţi de rege. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 28)
Dându-şi seama de atacul lui Lisimáh, unii au pus mâna pe pietre, alţii pe pari groşi, alţii, luând cenuşa care era acolo, aruncau de-a valma asupra [oamenilor] lui Lisimáh. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 41)
Când regele a ajuns la Tir, trei bărbaţi trimişi de sfatul bătrânilor au apărat în faţa [regelui] cauza lor [împotriva lui Meneláu]. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 44)
Acesta l-a eliberat pe Meneláu, cauza întregii nenorociri, iar pe bieţii judecători, care ar fi fost lăsaţi liberi chiar dacă ar fi vorbit înaintea sciţilor, i-a condamnat la moarte. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 47)
Imediat au avut de suportat o pedeapsă nedreaptă cei care au vorbit în favoarea cetăţii, a poporului şi lucrurilor sfinte. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 48)
De aceea, chiar şi cei din Tir, care urau nelegiuirea, au contribuit cu dărnicie la înmormântarea lor. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 49)
Meneláu, din cauza lăcomiei celor puternici, a rămas în funcţie şi, crescând în răutate, a ajuns marele ticălos al concetăţenilor lui. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 50)
Iáson a făcut fără milă măcel între propriii săi cetăţeni, fără să se gândească o clipă că reuşita împotriva celor de un neam cu el era de fapt o nereuşită. El socotea că ia trofee de la duşmani, nu de la cei de un neam cu el. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 6)
Dar la sfârşit a avut o soartă nenorocită: închis la Arétas, tiranul arabilor, apoi fugind din cetate în cetate, urmărit şi urât de toţi ca un renegat de lege, dispreţuit ca un trădător de patrie şi de cetăţeni, a fost alungat în Egipt. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 8)
El, care alungase pe atâţia din ţară, a pierit pe pământ străin după ce a ajuns la lacedemonieni, unde spera să găsească protecţie datorită înrudirii [iudeilor cu ei]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 9)