Cartea Psalmilor, 137

1. Pe [malurile] râurilor din Babilón şedeam şi plângeam când ne aduceam aminte de Sión.

2. În sălciile din [ţinutul] acela ne atârnasem harpele.

3. Căci acolo, cei care ne-au dus în robie ne cereau cuvintele cântărilor şi opresorii noştri ne cereau veselie: „Cântaţi-ne din cântările Siónului!”.

4. Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?

5. Dacă te voi uita, Ierusalíme, să mi se usuce mâna dreaptă!

6. Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalím culmea bucuriei mele!

7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edóm, care, în ziua Ierusalímului, ziceau: „Dărâmaţi-l! Dărâmaţi-l până la temelii!”.

8. Fiică a Babilónului devastator, fericit cel care îţi va întoarce [răul] pe care l-ai făcut!

9. Fericit cel care-ţi va smulge pruncii şi-i va zdrobi de stâncă!