Cartea profetului Ieremía, 2

1. Cuvântul Domnului a fost către mine:

2. „Mergi şi strigă în auzul Ierusalímului: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Îmi amintesc de tine, de gingăşia tinereţii tale, de iubirea de când erai logodită, când veneai după mine în pustiu, într-un ţinut nesemănat.

3. Israél era sfânt pentru Domnul, primiţia roadelor sale; toţi cei care mâncau din ea se făceau vinovaţi, răul venea asupra lor› »” – oracolul Domnului.

4. Ascultaţi cuvântul Domnului, casă a lui Iacób şi toate familiile casei lui Israél!

5. Aşa vorbeşte Domnul: „Ce nedreptate au găsit părinţii voştri în mine, că s-au îndepărtat de mine, au mers după deşertăciune şi au ajuns deşertăciune?

6. Nu au spus: «Unde este Domnul care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a condus prin pustiu, în ţinutul deşert şi uscat, în ţinutul secetei şi al umbrei morţii, în ţinutul prin care nu trece nimeni şi unde nu locuieşte niciun om?».

7. Eu v-am adus într-o ţară ca o grădină ca să mâncaţi roadele şi bunătăţile ei; dar voi aţi venit şi aţi profanat ţara mea şi aţi făcut moştenirea mea abominábilă.

8. Preoţii nu au mai spus: «Unde este Domnul?». Cei care se ocupă cu legea nu m-au cunoscut, păstorii s-au revoltat împotriva mea, profeţii au profeţit prin Báal şi au mers după cei care nu le erau de folos.

9. De aceea, din nou mă voi certa cu voi – oracolul Domnului – şi cu fiii fiilor voştri mă voi certa.

10. Treceţi în insulele Chitím şi vedeţi, în Chedár trimiteţi ca să pricepeţi, vedeţi dacă a mai fost ceva asemănător!

11. Şi-a schimbat oare vreun neam dumnezeii, deşi ei nu sunt dumnezei? Dar poporul meu şi-a schimbat gloria cu ceea ce nu-i este de folos.

12. Uimiţi-vă, cerurilor, pentru asta şi îngroziţi-vă ca niciodată – oracolul Domnului!

13. Căci poporul meu a făcut două rele: m-au părăsit pe mine, izvorul de apă vie, ca să-şi sape cisterne, cisterne crăpate, care nu pot [să ţină] apă.

14. Oare este Israél un sclav dacă s-a născut în casă? De ce a devenit pradă?

15. Împotriva lui rag puii de leu, îşi ridică glasul şi dau ţara lui spre devastare, cetăţile lui sunt ruinate, fără locuitori.

16. Chiar şi fiii [cetăţilor] Mémfis şi Táfnes îţi vor rade capul.

17. Oare nu ţi-ai făcut-o singur, părăsindu-l pe Domnul Dumnezeul tău când el te conducea pe cale?

18. Acum, ce ai tu pe calea spre Egipt ca să bei din apele Şihór şi ce ai făcut tu pe calea Asíriei ca să bei din apele Râului?

19. Dar răutatea ta te va corecta şi apostazia ta te va mustra. Recunoaşte şi vezi că este rău şi amar că l-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău şi că nu este în tine teamă de mine – oracolul Domnului Dumnezeului Sabaót!

20. De demult am frânt jugul tău şi am rupt legăturile tale, iar tu ai zis: «Nu vreau să slujesc». De fapt, pe orice colină înaltă şi sub orice copac verde te-ai desfrânat.

21. Eu te-am plantat ca o viţă de soi, sămânţă genuină. Cum de te-ai schimbat faţă de mine devenind viţă sălbatică?

22. Chiar dacă te-ai spăla cu leşie şi ai folosi mult săpun, nelegiuirea ta ar rămâne înaintea mea – oracolul Domnului Dumnezeu.

23. Cum de spui: «Nu sunt întinată, nu m-am dus după Baáli». Priveşte calea ta în vale, recunoaşte ce ai făcut, dromaderă sprintenă, rătăcitoare pe căile ei!

24. Măgăriţă obişnuită cu pustiul, în dorinţa sufletului ei suflă aer; cine va putea să împlinească poftele ei? Cei care o caută nu trebuie să obosească, o vor găsi în luna ei.

25. Evită să-ţi dezgoleşti piciorul şi gâtul, [ca nu cumva] să se usuce! Dar tu spui: «Degeaba! Nu, eu îi iubesc pe străini şi vreau să merg după ei».

26. Aşa cum se ruşinează hoţul când este aflat, aşa se va ruşina casa lui Israél: ei, regii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi profeţii lor.

27. Ei, care zic lemnului «Tu eşti tatăl meu» şi pietrei, «Tu m-ai născut». Căci au întors către mine spatele, şi nu faţa. Dar în timpul nenorocirii lor vor zice: «Ridică-te şi salvează-ne!».

28. Unde sunt dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se ridice ei şi să te salveze în timpul nenorocirii tale! Căci numeroşi ca şi cetăţile tale sunt zeii tăi, Iúda!

29. De ce vă certaţi cu mine? Voi toţi v-aţi revoltat împotriva mea – oracolul Domnului.

30. În zadar i-am lovit pe fiii voştri: nu au luat nicio învăţătură. Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri ca un leu devastator.

31. Ce generaţie sunteţi voi! Consideraţi cuvântul Domnului: oare am fost eu un pustiu pentru Israél sau un ţinut al întunericului? De ce spune poporul meu: «Rătăcim şi nu mai venim la tine».

32. Îşi uită fecioara podoabele ei sau mireasa, cingătoarele ei? Totuşi, poporul meu a uitat de mine deja de zile fără număr.

33. Ce bine faci căilor tale când cauţi iubirea! De aceea ţi-ai obişnuit căile cu cele rele.

34. Da, în poalele tale au găsit sângele persoanelor sărace şi nevinovate, găsindu-i şi pe cei care nu au spart [uşile lor]. În ciuda a toate acestea,

35. tu zici: «Sunt nevinovată; ba chiar s-a întors mânia de la mine». Iată-mă, să facem judecată cu tine, pentru că ai zis: «Nu am păcătuit»!

36. Cât de mult te-ai epuizat schimbând căile tale! Te vei ruşina şi de Egipt după cum te-ai ruşinat de Asíria.

37. Chiar şi de acolo vei ieşi, iar mâinile tale vor fi pe capul tău. Căci Domnul i-a părăsit pe cei în care tu îţi puneai încrederea şi nu vei reuşi prin ei.