Cartea lui Nehemía, 9

1. În ziua a douăzeci şi patra a aceleiaşi luni, fiii lui Israél s-au adunat pentru un post, [îmbrăcaţi] cu saci şi având ţărână deasupra [capetelor lor].

2. Descendenţa lui Israél s-a despărţit de toţi străinii; au stat şi şi-au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile părinţilor lor.

3. S-au ridicat la locul lor şi au citit din Cartea Legii Domnului Dumnezeului lor un sfert din zi; apoi, un alt sfert, au mărturisit şi s-au prosternat Domnului Dumnezeului lor.

4. S-au ridicat pe podiumul levíţilor Iósue, Baní, Cadmiél, Şebanía, Buní, Şerebía, Baní şi Chenaní şi au strigat cu glas puternic către Domnul Dumnezeul lor.

5. Leviţii Iósue, Cadmiél, Baní, Haşabnía, Şerebía, Hodía, Şebanía şi Petahía au zis: „Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-l pe Domnul Dumnezeul vostru din veci şi până-n veci!”. Şi au binecuvântat numele său cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare şi laudă.

6. „Tu, Doamne, numai tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, pământul cu tot ceea ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor şi oştirea cerurilor se închină înaintea ta.

7. Tu, Doamne Dumnezeule, l-ai ales pe Abrám, l-ai scos din Ur, din Caldéea, şi i-ai pus numele Abrahám.

8. Tu ai aflat inima lui fidelă înaintea ta, ai încheiat o alianţă cu el că vei da descendenţei lui ţara canaaneénilor, a hetéilor, a ferezéilor, a iebuséilor şi a ghergheséilor. Şi ţi-ai împlinit cuvintele, căci tu eşti drept.

9. Tu ai văzut suferinţa părinţilor noştri în Egipt şi le-ai auzit strigătul la Marea Roşie.

10. Ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraón, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor al ţării sale, pentru că ştiai că se comportaseră cu aroganţă faţă de ei şi ţi-ai făcut un nume, cum este astăzi.

11. Ai despărţit marea înaintea lor şi ei au trecut prin mijlocul mării pe uscat; iar pe urmăritorii lor i-ai aruncat în adâncuri ca o piatră în ape furioase.

12. Într-o coloană de nor i-ai călăuzit ziua şi într-o coloană de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care să meargă.

13. Pe muntele Sínai ai coborât şi le-ai vorbit din cer. Le-ai dat judecăţi drepte, legi adevărate, hotărâri şi porunci bune.

14. Le-ai făcut cunoscută [ziua] ta cea sfântă de sabát, le-ai dat porunci, hotărâri şi lege prin Moise, slujitorul tău.

15. Le-ai dat pâine din cer când le-a fost foame şi ai scos apă din stâncă atunci când le era sete; le-ai spus că îi vei duce să moştenească ţara asupra căreia ţi-ai întins mâna ca să le-o dai.

16. Dar ei, părinţii noştri, s-au purtat cu aroganţă, şi-au înţepenit grumazul şi nu au ascultat de poruncile tale.

17. Au refuzat să asculte şi au uitat faptele tale minunate pe care le-ai făcut pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi şi-au pus în cap să se întoarcă de la slujirea ta, răzvrătindu-se. Dar tu eşti un Dumnezeu iertător, binevoitor şi îndurător, îndelung răbdător şi plin de milostivire şi nu i-ai părăsit.

18. Chiar şi când şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: «Acesta este dumnezeul tău care te-a scos din Egipt», săvârşind o mare blasfemie,

19. tu, în îndurarea ta cea mare, nu i-ai abandonat în pustiu; nu ai îndepărtat de la ei coloana de nor ca să îi călăuzeşti ziua şi nici coloana de foc noaptea ca să le luminezi calea pe care să meargă.

20. Le-ai dat Duhul tău cel bun ca să-i facă înţelepţi; nu le-ai refuzat mana ta de la gură şi le-ai dat apă când le era sete.

21. Patruzeci de ani te-ai îngrijit de ei şi nu le-a lipsit [nimic]; hainele nu s-au uzat şi picioarele nu li s-au umflat.

22. Le-ai dat împărăţii şi popoare şi le-ai împărţit în regiuni şi au luat în stăpânire ţara lui Sihón, regele din Heşbón, şi ţara lui Og, regele din Basán.

23. I-ai înmulţit pe fiii lor ca stelele cerului şi i-ai dus în ţara despre care ai vorbit părinţilor lor că îi vei duce s-o ia în stăpânire.

24. Şi fiii lor au venit şi au luat ţara în stăpânire; i-ai umilit înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaneéni, şi i-ai dat în mâinile lor, regii lor şi popoarele ţării, ca să facă din ei după voinţa lor.

25. Au capturat cetăţi fortificate şi pământuri grase, au luat în stăpânire case pline cu toate bunătăţile, fântâni săpate, vii, măslini şi pomi [buni] de mâncat. Au mâncat, s-au săturat şi s-au îngrăşat, s-au desfătat de marea ta bunătate.

26. Dar ei s-au răzvrătit împotriva ta; au aruncat în urma lor legea ta, i-au ucis pe profeţii tăi care mărturiseau împotriva lor ca să-i întoarcă la tine: au săvârşit blasfemii mari.

27. Atunci i-ai dat în mâna celor care îi oprimau şi ei i-au oprimat. Dar în timpul când erau oprimaţi, au strigat la tine, iar tu i-ai ascultat din ceruri şi, după marea ta îndurare, le-ai dat eliberatori care i-au eliberat din mâna celor care îi oprimau.

28. Când aveau odihnă, ei se întorceau să facă ceea ce este rău în ochii tăi; atunci tu îi abandonai în mâna duşmanilor lor, care îi tiranizau. Ei se întorceau şi strigau către tine, iar tu îi ascultai din ceruri. Şi în îndurarea ta, i-ai eliberat de multe ori.

29. Ai mărturisit împotriva lor ca să-i întorci la legea ta; dar s-au purtat cu aroganţă şi nu au ascultat de poruncile şi judecăţile tale. Au păcătuit împotriva lor, prin care, dacă le împlineşte, omul are viaţă prin ele. Şi-au întors spatele, şi-au înţepenit grumazul şi nu au ascultat.

30. I-ai îngăduit astfel mulţi ani, ai mărturisit împotriva lor prin duhul tău, prin profeţii tăi, dar ei nu şi-au plecat urechea, şi i-ai dat în mâna popoarelor ţărilor.

31. Dar, în marea ta îndurare, nu i-ai nimicit şi nu i-ai părăsit, căci tu eşti un Dumnezeu binevoitor şi îndurător.

32. Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, tu, care păstrezi alianţa şi îndurarea, să nu ţi se pară puţin lucru toată tulburarea ta care a venit peste noi, peste regii noştri, peste căpeteniile noastre, peste preoţii noştri, peste profeţii noştri, peste părinţii noştri şi peste întregul tău popor din zilele regilor Asíriei şi până astăzi!

33. Tu eşti drept în tot ce a venit asupra noastră. Tu ai acţionat cu fidelitate, iar noi am comis nelegiuire.

34. Regii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri nu au împlinit legea ta, nu au fost atenţi faţă de poruncile şi mărturiile tale prin care ai mărturisit împotriva lor.

35. Dar ei, când domneau în bunăstarea cea mare pe care le-o dăduseşi şi în ţara cea largă şi grasă pe care ai pus-o înaintea lor, nu te-au slujit şi nu s-au întors de la faptele lor cele rele.

36. Iată, astăzi suntem sclavi! Iar în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri ca să se hrănească din roadele şi din bunurile ei, iată, noi suntem sclavi în ea!

37. Ea dă roadele ei multe regilor pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre; ei stăpânesc după voinţa lor asupra trupurilor noastre şi asupra animalelor noastre, iar noi suntem în mare strâmtorare”.