Cartea Judecătorilor, 19

1. Pe vremea când nu era rege în Israél, un levít care locuia ca străin la marginea muntelui lui Efraím şi-a luat o femeie ca şi concubină din Betleémul lui Iúda.

2. Concubina i-a fost infidelă şi a plecat de la el la casa tatălui ei, în Betleémul lui Iúda, şi a rămas acolo timp de patru luni.

3. Bărbatul ei s-a ridicat şi s-a dus la ea ca să-i vorbească la inimă şi s-o aducă înapoi. Avea cu el un slujitor şi o pereche de măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei, iar când tatăl tinerei l-a văzut, s-a bucurat la vederea lui.

4. Socrul său, tatăl acelei tinere, l-a ţinut la el timp de trei zile. Au mâncat şi au băut şi au înnoptat acolo.

5. A patra zi, s-au sculat dimineaţa şi s-au ridicat ca să plece. Dar tatăl tinerei i-a zis ginerelui său: „Întăreşte-ţi inima cu o bucată de pâine şi apoi veţi pleca!”.

6. Au şezut, au mâncat amândoi. Apoi tatăl tinerei i-a zis bărbatului: „Te rog, rămâi aici peste noapte şi înveseleşte-ţi inima!”.

7. Bărbatul s-a ridicat să plece; dar socrul a insistat şi el a rămas şi a înnoptat acolo.

8. În ziua a cincea, s-a sculat dimineața ca să plece. Tatăl tinerei i-a zis: „Întăreşte-ţi, te rog, inima şi rămâi până la căderea serii!”. Şi au mâncat amândoi.

9. Bărbatul s-a ridicat să plece cu concubina şi cu slujitorul lui; dar socrul lui, tatăl tinerei, i-a zis: „Iată, ziua se lasă spre seară: rămâi peste noapte, căci ziua se sfârşeşte; înnoptează aici şi înveseleşte-ţi inima! Mâine vă veţi scula ca să plecaţi la drum şi vei merge la cortul tău”.

10. Bărbatul n-a vrut să mai rămână peste noapte, ci s-a ridicat şi a plecat. A ajuns până aproape de Iebús, adică Ierusalím, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu concubina lui.

11. Când s-au apropiat de Iebús, ziua era de mult trecută. Slujitorul i-a zis stăpânului său: „Să ne îndreptăm către această cetate a iebuséilor şi să înnoptăm în ea!”.

12. Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israél. Să trecem spre Ghibéea!”.

13. Apoi a mai zis slujitorului său: „Să ne apropiem de vreun loc şi să înnoptăm la Ghibéea sau la Ráma!”.

14. Au trecut, au mers şi au ajuns – când soarele apunea – lângă Ghibéea, care este a lui Beniamín.

15. S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să înnopteze la Ghibéea. Au mers şi s-au aşezat în piaţa cetăţii, pentru că nu era nimeni care să-i primească în casă pentru a înnopta.

16. Dar, iată, un bătrân se întorcea seara de la muncă, de pe câmp. El era din muntele lui Efraím şi locuia ca străin la Ghibéea, iar oamenii din locul [acela] erau fii ai lui Beniamín.

17. Şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Bătrânul i-a zis: „Unde mergi şi de unde vii?”.

18. El i-a răspuns: „Venim din Betleémul lui Iúda şi mergem până la marginea muntelui lui Efraím, de unde sunt. Am fost până la Betleémul lui Iúda; acum mă duc la casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui.

19. Avem paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pâine şi vin pentru mine, pentru slujitoarea ta şi pentru tânărul care este cu slujitorii tăi. Nu ducem lipsă de nimic”.

20. Bătrânul a zis: „Pace ţie! Toate trebuinţele tale le iau asupra mea, numai să nu înnoptezi în piaţă”.

21. L-a dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. [Călătorii] şi-au spălat picioarele, au mâncat şi au băut.

22. Pe când se veseleau ei, iată, nişte oameni din cetate, fii ai lui Beliál, au înconjurat casa, au bătut la uşă şi i-au zis bătrânului, stăpânului casei: „Scoate-l pe omul care a intrat în casa ta ca să-l cunoaştem”!.

23. Stăpânul casei a ieşit la ei şi le-a zis: „Nu, fraţilor mei, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; din moment ce omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârşiţi nelegiuirea aceasta!

24. Iată fiica mea este fecioară şi [omul acesta] are o concubină; le aduc afară pe ele: necinstiţi-le şi faceţi-le ce va fi plăcut în ochii voştri! Dar nu săvârşiţi cu omul acesta o astfel de nelegiuire!”.

25. Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat concubina şi le-a adus-o afară. Ei au cunoscut-o şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa: şi i-au dat drumul la revărsatul zorilor.

26. Către ziuă, femeia a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei [şi a rămas] acolo până [s-a făcut] ziuă.

27. Dimineaţa, soţul ei s-a ridicat, a deschis uşile casei şi a ieşit să-şi continue drumul. Dar, iată, femeia, concubina lui, era căzută la uşa casei cu mâinile pe prag.

28. El i-a zis: „Ridică-te să mergem!”. Ea însă n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat acasă.

29. Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a luat-o pe concubina lui şi i-a tăiat trupul în douăsprezece bucăţi pe care le-a trimis în tot teritoriul lui Israél.

30. Toţi cei care au văzut lucrul acesta au zis: „Nu a fost şi nu s-a văzut lucru ca acesta din ziua când au ieşit fiii lui Israél din ţara Egiptului până în ziua aceasta. Reflectaţi la aceasta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi!”.